De ce vaccinurile COVID-19 sunt o victorie a științei?

De ce vaccinurile COVID-19 sunt o victorie a științei?

Vaccinurile anti-COVID-19 s-au dezvoltat într-un ritm mai rapid decât ne-am fi gândit, prin cooperarea cercetătorilor la nivel mondial, din dorința de a controla actuala pandemie.

Vaccinurile care previn îmbolnăvirea de COVID-19 la aproximativ 95% dintre persoanele vaccinate, așa cum sugerează datele din studiile clinice ale vaccinurilor Pfizer-BioNTech și Moderna, ar trebui, în timp, să ne ajute să revenim la o viață normală. 

Drumul spre normalitate, spun oamenii de știință, nu va fi unul drept, ci mai degrabă șerpuitor, în funcție de cât de repede vor ajunge vaccinurile la populație și de ce procent al populației din fiecare țară va accepta să se vaccineze. 

Deocamdată, însă, deși vaccinarea a început, oamenii încă au întrebări și nelămuriri despre eficiența și siguranța acestor vaccinuri anti-COVID-19. Iar dezinformările care circulă pe rețelele sociale, cu mesaje emoționale, dar nesusținute științific, nu sunt menite să fie de ajutor. E important, deci, ca oamenii să se informeze din surse oficiale.

Cum s-au creat atât de repede vaccinurile anti-COVID-19?

Crearea unui vaccin în mai puțin de un an nu este un lucru mic; putem spune că este o victorie a științei. În timp ce pandemia de COVID-19 ne-a creat obiceiuri la care nu ne așteptam, cum ar fi purtarea măștii și distanțarea fizică, aceasta a stimulat, de asemenea, cooperarea globală pentru cercetarea și distribuirea unor vaccinuri viabile.

Ce se știe mai puțin, însă, este că oamenii de știință nu au început munca de la zero când au aflat despre SARS-CoV-2, virusul care provoacă boala COVID-19. SARS-CoV-2 este un membru al familiei mai extinse de coronavirusuri. Există sute de coronavirusuri, printre care acelea care au declanșat epidemia de sindrom respirator acut sever (SARS) în 2002 și apariția sindromului respirator din Orientul Mijlociu (MERS) în 2012.

Oamenii de știință studiază coronavirusurile de peste 50 de ani, ceea ce înseamnă că, în 2020, aveau deja date existente cu privire la structura, genomul și ciclul de viață al acestor tipuri de virusuri.

Cercetarea asupra acestor virusuri a stabilit importanța proteinei virale spike (S) în atașarea virală, fuziune și intrare și a identificat proteinele S ca țintă pentru dezvoltarea terapiilor cu anticorpi și a vaccinurilor. Eforturile cercetătorilor de la Universitatea Oxford pentru a crea un vaccin pe bază de adenovirus împotriva MERS au oferit experiența necesară și pregătirea pentru a dezvolta un vaccin împotriva COVID-19.

Obținerea vaccinurilor a presupus colaborare la nivel mondial

În circumstanțe normale, realizarea unui vaccin poate dura până la 10-15 ani, având în vedere complexitatea procesului. 

Practic, vaccinurile ne antrenează sistemul imunitar să-și amintească de un agent infecțios fără a fi nevoie să-l contractăm. În mod tradițional, vaccinurile conțin părți slăbite sau inactivate ale unui anumit virus (antigen) pentru a declanșa un răspuns imun în corp. Aceste vaccinuri determină sistemul imunitar să răspundă ca și cum ar avea prima reacție la agentul patogen propriu-zis.

Însă, pe fondul pandemiei, cercetătorii s-au mobilizat rapid pentru a-și împărtăși unii altora datele despre coronavirus. Datorită progreselor în secvențierea genomică, aceștia au descoperit cu succes secvența virală a SARS-CoV-2 în ianuarie 2020, la aproximativ 10 zile după primele cazuri raportate în Wuhan, China. Capacitatea de a urmări rapid cercetările și studiile clinice a fost un rezultat direct al acestei cooperări la nivel mondial.

De unde a venit finanțarea pentru cercetările dedicate vaccinului anti-COVID-19?

Cercetările necesare pentru dezvoltarea unui vaccin sunt costisitoare. În 2018, un studiu publicat în The Lancet Global Health a estimat costul dezvoltării timpurii și al studiilor clinice inițiale de siguranță pentru un vaccin tipic undeva în intervalul a 31-68 milioane de dolari. Iar studiile pe scară largă pentru a stabili eficacitatea unui candidat la vaccin adaugă, în continuare, și mai multe costuri.

Având în vedere dezvoltarea accelerată a vaccinurilor împotriva noului coronavirus, aceste costuri se anunțau a fi și mai mari, astfel încât finanțarea a provenit de la guverne, dar și din sectorul privat. În SUA, Operațiunea Warp Speed (OWS) a colaborat cu mai multe instituții, inclusiv Institutele Naționale de Sănătate (NIH) și Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), pentru a dezvolta, fabrica și distribui 300 de milioane de doze până la finalul anului 2020.

Pe continentul nostru, Comisia Europeană a finanțat mai multe candidate la vaccin și a colaborat cu alte instituții pentru a obține 8 miliarde de dolari pentru cercetarea bolii COVID-19.

Vaccine Taskforce din Marea Britanie a contribuit, de asemenea, semnificativ la o mare varietate de cercetări privind vaccinurile împotriva COVID-19. Beneficiarii acestei finanțări au contribuit la dezvoltarea vaccinului realizat de Universitatea Oxford și gigantul farmaceutic AstraZeneca. 

Cum s-a dezvoltat tehnologia ARNm?

Vaccinul anti-COVID-19 realizat de Pfizer / BioNTech, distribuit deja în multe țări, este primul vaccin ARNm utilizat la om în afara studiilor clinice. Cealaltă companie cu un vaccin ARNm împotriva COVID-19 este Moderna, care colaborează cu Institutele Naționale de Sănătate (NIH) din SUA. Pe lângă dezvoltarea accelerată a vaccinurilor, ambele companii sunt pioniere în tehnologia ARNm.

Vaccinurile bazate pe această tehnologie furnizează materialul genetic al proteinei S. Celulele noastre folosesc apoi informațiile stocate în ARNm pentru a produce proteinele S. Sistemul imunitar este ulterior „antrenat” să recunoască aceste vârfuri, pregătindu-l pentru un viitor atac. Când este provocat de virusul real, sistemul imunitar atacă proteina de suprafață reală a virusului și îl inactivează prin capacitățile sistemului imunitar, explică oamenii de știință.

Ce îngrijorări legate de vaccinul ARNm există?

Potrivit savanților, dezinformarea din jurul vaccinurilor ARNm provine dintr-o îngrijorare cum că vaccinul infectează oamenii cu noul coronavirus, ceea ce este fals. Nimeni nu se infectează cu SARS-CoV-2 în urma unui vaccin anti-COVID-19. Doar proteina de suprafață este reprodusă, nu întregul virus, subliniază aceștia.

O altă concepție greșită este că un vaccin ARNm nu este util dacă virusul suferă mutații. Au existat aproximativ 250.000 de variante sau tulpini de SARS-CoV-2 secvențiate în laborator. În cea mai mare parte, virusul are o rată de mutație scăzută în comparație cu rata de mutație a virusului gripal. 

Proteina spike este importantă pentru capacitatea virusului de a infecta celulele umane și e puțin probabil ca mutațiile să fie suficiente pentru a face ca vaccinurile să devină ineficiente. În plus, cercetătorii monitorizează și examinează continuu eventualele modificări semnificative ale noilor tulpini ale coronavirusului.

O altă întrebare este dacă imunitatea naturală ar fi mai eficientă decât un vaccin. Conform CDC, nu exista dovezi suficiente pentru a stabili cât de puternică este imunitatea acumulată după recuperarea din COVID-19.

Pe internet circulă, de asemenea, afirmații false cu privire la imunitatea de turmă. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) explică faptul că imunitatea poate reduce răspândirea virusului după ce un anumit număr de persoane au fost vaccinate. 

Din acest motiv, în prezent nu există dovezi ale imunității de turmă prin imunitate naturală. OMS transmite că expunerea intenționată la virus poate duce la un risc crescut de deces. Astfel, imunitatea naturală nu este mai bună decât imunitatea dobândită prin vaccin. Aceste vaccinuri au potențialul de oferi imunitate fără riscurile asociate infecției.

Există linii directoare riguroase pentru studiile clinice

Înainte ca un vaccin să primească autorizație și să ajungă la populație, autoritățile sanitare examinează meticulos datele din fiecare fază a studiilor clinice. De asemenea, înainte de începerea oricărui studiu clinic, un consiliu de monitorizare și siguranță a datelor trebuie să aprobe un protocol de studiu.

Un studiu de fază 1 se concentrează pe siguranța candidatului la vaccin, prin vaccinarea voluntarilor sănătoși. Studiile de fază 2 își extind recrutarea și pot include participanți cu afecțiuni de sănătate, cum ar fi obezitatea, cancerul și diabetul. Studiul continuă să testeze siguranța vaccinului și analizează eficacitatea inițială a acestuia și modul în care acesta afectează sistemul imunitar. Studiile de fază 3 recrutează mii de participanți pentru a măsura eficacitatea vaccinului în prevenirea bolii.

Vaccinul a fost testat pe zeci de mii de oameni înainte să primească autorizație

Un factor major care a stat în spatele finalizării rapide a studiilor clinice în cazul vaccinurilor anti-COVID-19 a fost un interes ridicat al voluntarilor pentru aceste studii. Astfel, zeci de mii de oameni au fost vaccinați în timpul studiilor, înainte ca un vaccin anti-COVID-19 să ajungă să fie distribuit pentru administrarea spre populație.

Pentru o informare corectă, în România există Platforma națională de informare cu privire la vaccinarea împotriva COVID-19, unde cetățenii pot consulta date științifice clare despre dezvoltarea vaccinurilor, pot găsi răspunsuri în ceea ce privește vaccinarea și detalii despre procesul de vaccinare în România.

Autor: Dr. Ionuț Fronea , Medic Specialist Farmacologie Clinica, Expert DOC

Dr. Ionuț Fronea a absolvit în anul 2001 Facultatea de Medicină Generală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București, obținând în anul 2006 specializarea în Farmacologie Clinică.

Sursa: doc.ro

Petrică

Sunt nascut in 1991 :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *