Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027

Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027

Considerente generale

Din păcate după mai mult de 30 de ani de la Revoluţie suntem în situaţia în care agricultura s-a dezvoltat într-un mod polarizat, în sensul că măsurile guvernamentale luate de-a lungul timpului, în ansamblul lor au dus la frânarea dezvoltării acestui sector şi aducându-l în prezent în situaţia în care este în prag de sufocare şi colaps şi doar inventivitatea şi determinarea fermierilor a dus la întârzierea acestui proces.

Facem aceste afirmaţii pornind de la cifrele oficiale care arată o situaţie anacronică şi dezastruoasă, care arată o lipsă de viziune managerială şi strategică a celor care din păcate ar fi trebuit să se ocupe de acest sector.

România este o piață extrem de importantă în cadrul CE, așa cum o arata analiza SWOT a MADR, unde se arată că – ,, Piața româneasca a alimentelor si a băuturilor, a șaptea ca mărime din Uniunea Europeana si a doua din Europa de Est, după Polonia, este evaluata la 25,9 miliarde de euro, dintre care 20,6 miliarde de euro (79,5%) în comerțul cu amănuntul si 5,3 miliarde de euro (21,5%) în domeniul serviciilor alimentare.”

Problema pe care o avem este că o parte importantă din această piață este acoperită cu produse de import, iar noi inregistrăm un deficit mare, de peste 1,5 mld euro în balanța comertului cu produse agricole.

O degradare accentuată a activitățiilor in toate sectoarele agricole

De exemplu, avem în acest moment o degradare accentuată a activității în zootehnie datorită lipsei de măsuri în depistarea, controlul și combaterea pestei porcine africane, care a dus la decimarea sectorului de creștere a suinelor și ajungand să depindem în mod majoritar de importuri la carne de porc, activitate cu puternice tradiții și cunoștințe profesionale în țara noastră.

O altă situație dramatică pentru un sector agricol cum este al nostru îl reprezintă fabricile de lapte care se închid, fiindcă procesatorii sunt în mare măsură multinaționale care au interese doar locale de a vinde cantitățile de lapte ale producătorilor români, fără dorință de a exporta în mod semnificativ, ceea ce le determină a închide capacitățile excedentare.

Micile fabrici românești nici ele nu fac față concurenței, din motive de organizare și control al vânzărilor, în condițiile dispariției multora din magazinele de proximitate. Mai mult, costurile de marketing pentru campanii proprii de promovare sunt mari în raport cu volumele comercializate, deci se impun campanii generale de stimulare a consumului de produse locale finațate din bugete de stat sau europene.

Procesarea altor produse agricole este limitată și afară de cererea pentru produsele clasice gen grâu, porumb, floarea soarelui, în rest nu se mai folosește nimic în procesare, cum ar fi poate posibil cu leguminoase pentru boabe, gen fasole, năut, mazăre, linte, apoi alte culturi cum ar fi hrișcă, bumbac, soia, mei, sorg, altele.

Nu suntem capabili, deși am putea, să asigurăm materia primă de grâu durum pentru paste făinoase, apoi am putea discuta de asigurarea necesarului intern de șrot de soia, alte leguminoase pentru furajarea unui sector zootehnic performant, dar pe care nu îl avem, am putea mări sectorul de producere a orezului sau a altor culturi de nișă.

Suntem deficitari la procesarea legumelor, ceea ce îi face pe mulți producători să obțină preturi de comercializare care sfidează mizeria și batjocura, în condițiile în care importăm cantități foarte mari de conserve de legume.

Model al sistemului colonialist al secolelor XVII – XVIII

În spatele unor cifre statistice pompoase, care din păcate reprezintă doar cantităţile de materie primă realizată şi vândută la export, se ascunde o realitate dură a incompetenţei guvernamentale, care prin lipsa stimulării investiţiilor în realizarea capacităţilor de procesare care să aducă plus valoare, a dus la transformarea sistemului agricol românesc, în furnizor exclusiv de materii prime după modelul sistemului colonialist al secolelor XVII – XVIII.

Analiza SWOT versiunea 2 a MADR, arată principalele probleme ale agriculturii în acest moment și care ar arăta succint prezentată astfel – ..Competitivitatea exploatațiilor agricole este influențată negativ de slaba dezvoltare a serviciilor de consiliere și consultanță, utilizarea redusă a agriculturii de precizie și a tehnologiilor noi, în special în fermele mici și medii, capacitatea redusă a activităților de cercetare-inovare de a răspunde nevoilor sectorului agro-alimentar, precum și capacitatea limitată de comercializare și transfer a rezultatelor cercetării și inovării, către mediul economic, reticența fermierilor de a se organiza în forme asociative cu rol economic și de utilizarea redusă a instrumentelor de gestionare a riscurilor pentru atenuarea riscurilor economice în agricultură. De asemenea, fenomenele de degradare a solului, constrângerile naturale și cele specifice influențează în mod negativ competitivitatea exploatațiilor agricole. În plus, la nivelul anului 2017 pe 5% din SAU se aplicau diferite metode agricole extensive, bazate pe utilizarea extensivă a resurselor și emisii reduse de GES, în cadrul unor angajamente de agro-mediu și climă.”

Din păcate problemele sunt multe, care mai de care mai complexe și cu implicații mai profunde, dar considerăm că specialiștii adevărați pot găsi soluții pentru deblocarea acestui sector de maximă importanță.

Acest material este bazat în mare măsură pe realitățile prezentate în analiza SWOT aferentă pregătirii noului PNS, realizată de către MADR. Sunt foarte multe interpretări la care avem observații sau alte opinii, dar cifrele brute de analiză sunt cele care sunt prezentate acolo și preluate sau colectate de la alte autorități de profil – INS, APIA, AFIR, etc.

Prin acest material nu ne propunem să suplinim necesitatea unei strategii complexe și complete, dar credem că este suficient de detaliat pentru a se constitui într-o bază de discuții plecând de la câteva elemente simple, dar eficiente pentru a determina nevoile agriculturii românești.

Principalele elemente pe care le-am avut în vedere, au fost problemele structurale de producție pe care le avem și ne influențează negativ balanța comercială cu produse agroalimentare, apoi cauzele care frânează dezvoltarea unor sectoare și modalități de adaptare la cerințele noi politici agricole comune, care este în faza de naștere.

Situația prezentă

În acest moment dacă dorim să prezentăm situaţia agriculturii româneşti în câteva cifre sugestive şi care arată problemele de fond ale acestui sector, am avea următoarele constatări:

– Deţinem circa 35% din numărul total al exploataţiilor agricole la nivel comunitar, adică circa 3,4-3,5 milioane exploataţii, acest fapt arătând FĂRĂMIŢAREA EXCESIVĂ a PĂMÂNTULUI, dar și modul defectuos de interpretare a situației pe teren. Astfel este foarte important să înțelegem diferențele între noi și restul țărilor comunitare privitoare la dimensiunea medie a exploatațiilor și conform analizei SWOT a MADR avem ,, Dimensiunea medie a unei exploataţii este de 3,65 ha SAU/fermă, în creștere doar cu 0,15 ha SAU/fermă față de 2010. Aceasta este de 4,5 ori mai mică decât cea a UE 28 (16,6 ha SAU/fermă)

– Avem cel mai mare număr de FERME DE SUBZISTENŢĂ cu suprafeţe de sub 5 ha la nivel comunitar. Dacă analizăm cifrele oficiale prezentate în analiza SWOT a MADR constatăm următoarele – ,,Se poate observa că, un număr foarte mare de exploatații sunt aferente grupei de până la 2 ha (2.480.770), respectiv 72% din totalul exploatațiilor înregistrate. În mare măsură, terenul agricol utilizat este în proprietate și exploatat în vederea obținerii de bunuri pentru consumul propriu, fără a fi desfășurată activitate economică orientată către piață. Aceste exploatații utilizează în total 1,53 mil ha (12,24% din SAU totală). Aceeași situație o regăsim analizând toate categoriile de până la 5 ha. Din numărul total de explotații (3.422.030) exploatațiile mai mici de 5 ha, în număr de 3,14 mil, reprezintă 91,8% din totalul exploataţiilor şi utilizează 28,7% din SAU. Dintre acestea, în categoria 2- 5 ha se regăsesc 660 mii de exploatatii.

– Agricultura românească produce doar 3,4% din producţia agricolă comunitară, comparativ de exemplu cu o ţară cum ar fi Polonia care are doar 3% suprafaţă agricolă mai mare decât noi, dar productivitatea este dublă faţă de cazul României, noi având una dintre CELE MAI SCĂZUTE PRODUCTIVITĂŢI la nivel de CE. Conform cifrelor oficiale productivitatea în agricultura românească este de 4 ori mai mica decât media UE;

– Cel mai mare dezechilibru al balanţei de plăţi pentru produse agricole se înregistrează la carnea de porc unde DEFICITUL A DEPĂŞIT 500 MILIOANE EURO ANUAL, datorită distrugerii sectorului de creştere a suinelor prin proasta gestionare a pestei porcine africane;

– Lipsa de viziune a celor care au gestionat agricultura se vede prin deteriorarea unor sectoare cum ar fi zootehnia, legumicultura, procesarea produselor agricole şi rezultatul este că DEFICITUL BALANTEI DE PLĂŢI PENTRU SECTORUL AGRICOL ESTE DE PESTE 1,5 MILIARDE EURO;

– Un SECTOR DE PROCESARE ALIMENTARĂ INSUFICIENT DEZVOLTAT, care ar fi putut asigura procesarea unor cantități mult mai mari de produse agricole, în special în domeniul legumelor unde am ajuns dependenți în mare măsură de importuri, în condițiile în care vara legumicultorii români sunt nevoiți să vândă la prețuri derizorii sau să arunce mari cantități de produse datorită lipsei desfacerii.

– Fonduri europene absorbite şi cheltuite pentru REALIZAREA UNOR CAPACITĂŢI DE PROCESARE CARE NU AU FUNCŢIONAT NICIODATĂ SAU FOARTE PUŢIN, exemple semnificative înregistrându-se pentru fabrici de lapte şi brânzeturi, abatoare de mare capacitate, fabrici de pâine, altele;

– INCOMPETENŢA ÎN A PUNE ÎN APLICARE PROGRAMUL DE REABILITARE A SISTEMULUI DE IRIGAŢII, arătând lipsa de viziune a celor care au guvernat sau guvernează acum acest sector.

– Nu am reuşit implementarea unor măsuri de reglementare legislativă a activității fermelor privind ORGANIZAREA SISTEMULUI DE ASIGURĂRI PENTRU CALAMITĂŢI NAŢIONALE, ceea ce duce în acest an sectorul vegetal și cel zootehnic în pragul colapsului pe suprafeţe întinse acoperind circa 30-40% din suprafaţa arabilă a ţării.

– INCOMPETENŢA ÎN ASIGURAREA UNUI CADRU LEGISLATIV COERENT privitor la modul de autorizare şi desfăşurare a activităţii în agricultură prin reglementarea:

a. arendei terenului agricol şi a fermelor;

b. reglementarea întreținerii și folosinței infrastructurii secundare de irigații și desecare/drenaj;

c. funcționarea și autorizarea fermelor zootehnice, inclusiv reglementarea mai strictă a protecției sanitar veterinară de care trebuie să se bucure;

d. reglementarea controlului populațiilor de animalele sălbatice cu rol negativ în răspândirea bolilor gen pestă porcină, gripă aviară, limba albastră, etc sau în securitatea desfășurării activităților;

e. reglementarea creșterii animalelor în gospodăriile particulare și reguli de funcționare pentru prevenirea apariției și răspândirii bolilor gen pestă porcină, gripă aviară, limba albastră, etc;

f. implementarea sistemului de consultanță (camere agricole și/sau privat);

g. adaptarea legislaţiei muncii în agricultură la particularităţile sectorului;

h. adaptarea şi simplificarea sistemului fiscal pentru evidenţierea activităţii agricole;

i. realizarea unei legislaţii complete de constatare a calamităţilor în agricultură şi de despăgubire a acestora.

Definire viziune

Agricultura are nevoie de o viziune simplă, adaptată momentului și oportunităților existente și mai mult decât atât are nevoie de o direcție asumată în primul rând de sectorul agricol românesc.

Dar de ce este important acest sector? Poate acum mai mult decât oricând putem înțelege că în timpul unei crize este important să te ajuți în primul rând singur și apoi să te bazezi pe prieteni, iar acest sector agricol, alături de cel medical și de cel al apărării și ordinii publice sunt stâlpi de bază a păstrării ființei unei societăți.

Având în vedere cele de mai sus și eu cred așa cum au susținut și alții că este nevoie de a integra sectorul agroalimentar în supervizarea și programarea de către CSAT, având în vedere importanța strategică a acestuia.

În acest mod ar exista perspectiva unei aplicări mai energice și mai eficiente a unui plan de măsuri, care să aibe în vedere redresarea situației din agricultură și industria alimentară și necesitatea implementării unor reforme și investiții uriase în această direcție.

Mai mult, strategia adoptată ar trebui sa fie transpartinică și care să țină cont doar de considerente economice și de natură socială, fără ingerințe populiste sau demagogice, care și așa au făcut rău, necesitând acum un efort comunicațional serios pentru atenuarea conflictelor între fermieri și o parte a populației, aceasta din urmă care percepe doar existența unor taxe și impozite plătite nejustificat pentru beneficiul unei bresle, dar fără a vedea imagina completă a realității și necesității acestor lucruri.

VIZIUNEA propusă de subsemnatul constă într-o formulă pe cât de simplă la prima vedere, pe atât de ambițioasă într-o analiză de profunzime.

Modul de implementare a acestei viziuni constă într-un drum simplu de înțeles, pragmatic și ușor de comunicat pentru fiecare fermier sau antreprenor din agricultură și industrie alimentară, adaptat la noile provocări ale Politici Agricole Comune și care să răspundă și nevoilor de optimizare a tehnologiilor agricole.

Populația trebuie la fel să primească un mesaj de comunicare simplu și convingător, care să aibă în vedere cerințele momentului, respectiv tehnologii de cultură prietenoase cu mediu, care să ducă la utilizarea fertilizanților și pesticidelor în condiții de siguranță, o trasabilitate a produselor pe întregul lanț, tehnologii de procesare corecte, cu intervenția omului cât mai scăzută și cu impact asupra mediului cât mai redus. Producția și procesarea trebuie să asigure populației o hrană sănătoasă, diversificață, cu tendința de eliminare a aditivilor și cu asigurarea unei constanțe a calității și diversității nutriționale indiferent de anotimp.

În același timp această cale necesită un efort susținut din partea clasei politice de a debirocratiza sectorul agricol, de a face lumină în cadrul legislativ, de a permite o predictibilitate a investițiilor și nu în ultimul rând în protejarea sectorului agricol.

Conform analizei SWOT efectuată de specialiști MADR, unele din problemele cele mai importante identificate, sunt următoarele:

– Productivitatea muncii scăzută în agricultură (de 4 ori mai mică decât media UE 28);

– Nivel scăzut de formare brută de capital fix în agricultură (50% din media UE 28);

– Pondere ridicată a exploatațiilor mici și foarte mici, asociată unui procent semnificativ de gospodării in care se practică sisteme de exploatație de tip gospodăresc/ extensiv”;

– Sisteme de irigare, în mare parte, degradate și ineficiente;

– Productivitatea muncii scăzută în industria alimentară (aproximativ 67,6% din valoarea productivității muncii în UE 28); – Balanță comercială negativă cu tendință de accentuare;

– Export de materii prime și import de alimente procesate;

– Scăderea semnificativă a efectivelor de porcine și o ușoară scădere a celor de bovine și de păsări;

– Lipsa unor ferme de reproducție în segmentul avicol și suin;

– Randamente reduse la ha în raport cu cele înregistrate la nivelul UE;

– O pondere foarte ridicată de suprafețe arabile cu fertilitate medie spre foarte mică (42,57% -cf. ICPA)” – Slaba adaptare a fermelor în gestionarea riscurilor asociate cu condițiile adverse de mediu;

– Sisteme de colectare şi depozitare slab dezvoltate, în special pentru fructe, legume și Cartofi;

– Slabe capacități de procesare a producției primare locale (lapte, carne, fructe, fructe de pădure, ciuperci, plante medicinale/ aromatice) din unele zone, în special din zone montane;

– Slaba integrare a producției;

– Productivitate în declin a plantațiilor pomicole;

– Populație îmbătrânită la nivelul managerilor exploatațiilor agricole, cu un nivel scăzut al specializării superioare în domeniul agricol;

– Sistemele de creditare și garantare trebuie adaptate permanent în raport cu nevoile sectorului agricol și de procesare, existând în continuare dificultăți în obţinerea creditelor necesare realizării investiţiilor;

– Suprafețe agricole extinse afectate de fenomene de degradare a solului (eroziune, alunecări de teren, deșertificare, etc.) ;

– Nivel redus de asociere;

– Nivel scăzut de pregătire profesională de bază și de competenţe profesionale în rândul fermierilor;

– Servicii de informare, consiliere și consultanță slab dezvoltate, inclusiv în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice prin soluții bazate pe natură și tranziția la practici durabile de agricultură;

– Competitivitate mai scăzută a multor produse agricole românești față de cele din țările europene sau a producătorilor importanți de la nivel mondial;

– Pierderea constantă a cotei de piață a produselor de proveniență autohtonă;

– Vechimea mare a infrastructurii de desecare echipate cu agregate neperformante;

– Distrugerea/dispariția forajelor hidrogeologice care permiteau urmărirea variației nivelului freatic și a chimismului apei din sol;

– Interesul scăzut al proprietarilor pentru înființarea ODD, comparativ cu activitatea de irigații, din cauza fondurilor reduse alocate pentru activitatea de desecare drenaj;

– Distrugerea lucrărilor pentru combaterea eroziunii de suprafață ca urmare a aplicării defectuoase a Legii fondului funciar și reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente fară să se țină seama de lucrările existente;

– Despăduririle necontrolate a versanților din zonele cu potential ridicat de eroziune și alunecare.

Stabilitate pentru sectorul agricol

Stabilitatea înseamnă pentru sectorul agricol o succesiune de percepții și realități care sunt benefice și care duc la deciziile de investiție și dezvoltare a acestui sector:

În același mod, stabilitatea pentru un fermier înseamnă în primul rând siguranța obiectului principal de producție – PĂMÂNTUL

Proprietatea pământului este sfântă și foarte necesară, dar costurile de înfăptuire a acestui lucru sunt ridicate pentru orice fermier și atunci trebuiesc găsite măsuri complementare de asigurare a acestei stabilități prin reglementarea modului de folosință, adică REGLEMENTAREA ARENDEI.

Beneficiile acestei măsuri sunt imense și considerăm că reprezintă PIATRA UNGHIULARĂ A DEZVOLTĂRII AGRICULTURII și spunem asta pornind de la faptul că permite o stabilitate a fermierilor și a investițiilor pe care le fac, pot să aplice tehnologiile agricole moderne, sau pot să își cuantifice investițiile necesare și modul de recuperare a investiției pe termen scurt și mediu.

Ceea ce nu s-a reușit în 30 de ani, adică să se realizeze înființarea de cooperative agricole fiabile, iar cifrele arată că mai mult de 50% au fost înființate doar pentru a accesa bani europeni, dar fără a funcționa în mod real. Acest proces a avut ca piedică importantă și lipsa unei reglementări a arendei, deoarece un fermier care are terenul în arendă pe 3 ani de exemplu, nu va fi de acord să intre într-o cooperativă unde primele rezultate se pot obține după 5-7 ani. El ce va mai primi pentru participarea sa, sau cum își poate valorifica participația atunci când cooperativa încă nu aduce profit?

Poate de aceea în analiza SWOT a MADR se arată – ,, În medie este nevoie de 2-3 ani până ce o cooperativă funcționează optim. Pentru anul 2018, numai 654 cooperative (47,88%) au depus bilanț, din care 253 (18,52%) au înregistrat pierderi, iar 147 (9,2%) au o cifră de afaceri de peste 25.000 euro, demonstrând funcționalitatea completă a acestora. Raportat la zona montană, din 134 cooperative, un număr de 55 cooperative, respectiv 41,04% au depus bilanț în 2018, iar 9 (16,36%) dintre acestea au înregistrat o cifră de afaceri de peste 25.000 euro. În ultimii 4 ani se înregistrează o tendință anuală constantă de creștere a numărului de cooperative agricole active din punct de vedere comercial manifestând astfel interes pentru desfășurarea în bune condiții a activității, creșterea medie anuală fiind de +13%.”

Astfel se poate observa că sectorul cooperatist, este departe de a fi la nivelul cerut de o agricultură ca a noastră, adică este clar că avem probleme structurale care trebuiesc depășite, pornind de la mentalități și probleme de promovare a conceptului, la stabilitatea economică a membrilor, a modului de dezvoltare a patrimoniului comun și a modului de exploatare a acestuia și multe altele.

Un alt aspect constă în cine va investi în capacități de procesare a produselor agricole dacă el nu are garanția pe termen mediu a producției agricole pe care să o proceseze?

Cum vom rezolva problemele viitorului, cum ar fi amprenta de carbon, aspecte încă necunoscute unei mari părți a agricultorilor sau a clasei noastre politice, în condițiile în care beneficiile maxime se realizează la culturile perene sau sistemele agrosilvice cu durată de exploatare de 4-5 ani în primul caz sau peste 10-15 ani în al doilea caz?

La ora aceasta cum rezultă din cifrele oficiale situația emisiilor de carbon este pozitivă în raport cu media UE, (analiza SWOT) și unde se spune -,, În România, emisiile totale de gaze cu efect de seră din agricultură au scăzut între 1995 și 2016 cu 24% (-12% în UE-28). Cu toate acestea, ponderea emisiilor din agricultură în totalul emisiilor nete a crescut de la 13% în 1995 la 18% în 2016.

Emisia de CH4 și N2O la hectar de UAA în România este printre cele mai scăzute din UE (1,29 kilotone echivalent CO2/1000 ha raportat la media UE care atinge 2,83 kilotone/1000 ha). Circa 59% din emisiile de CH4 și N2O provin din fermentarea enterică, 28% din gestionarea terenurilor agricole și 12% din gestionarea gunoiului de grajd.”

Legat de implementarea stabilității trebuie avut în vedere că este o măsură care nu necesită bani, ci doar o viziune și o determinare politică, ceea ce este foarte important atunci când este prezentată și susținută în fața societății și populației în general.

Polarizarea sau mai bine spus antagonizarea pozițiilor între fermieri și restul populației au cauze multiple, dar acestea trebuiesc foarte clar identificate, definite și prezentate. Acest proces de eliminare a antagonismului între fermieri și populație este foarte important în reușita modernizării conceptuale a sectorului agricol, deoarece fără susținerea tuturor, acest sector nu poate să își ocupe rolul strategic.

Populația trebuie să fie lămurită și informată care sunt cauzele adoptări anumitor soluții, care este mecanismul de subvenționare și de ce este necesar, cum se procedează în alte țări, ce se dorește prin noile politici agricole comunitare și multe alte aspecte de interes.

Trebuie înțeles că răspunderea trecutului o avem cu toții și nu putem să continuăm la nesfârșit cu acuzativul în raport cu o breaslă, aici vorbind de fermieri, în condițiile în care, în majoritatea cazurilor a avut loc sau va avea în viitorul apropiat, schimbul de generații la conducerea fermelor.

A învăța din greselile trecutului este foarte important, dar trebuie să ne adaptăm și la realitățile prezente.

Întrebări sunt multe, dar credem și în existența de soluții, iar eu cred că poate o parte le prezentăm în acest material, dar fără a avea pretenția că este exhaustiv.

DEZVOLTAREA AGRICULTURII

Îndeplinirea criteriului de stabilitate în agricultură, va duce în mod automat la dezvoltarea afacerilor, în cazul nostru al exploatațiilor agricole și a capacităților de procesare alimentară, stiut fiind că un antreprenor în momentul în care are o stabilitate a afacerii și are un cadru legislativ predictibil, atunci acesta se va ocupa doar de identificarea oportunităților de dezvoltare și investiții.

În mediul economic este recunoscută importanța ratingului de țară sau al unei afaceri și care prin definiție chiar asta arată în primul rând, stabilitatea unui mediu de afaceri, caracterizat prin legislație, mecanisme recunoscute de control și ghidare, stabilitate politică, etc. Același lucru este valabil și în agricultură sau industria alimentară, unde dacă dorim să evolueze după același model, trebuie respectate aceleași reguli.

Stabilitatea afacerii va atrage și o creștere a solvabilității bancare, adică mai mulți bani pentru investiții la rate de dobândă mai bună, deoarece acestea depind și de performanțele sectorului.

Mai mult, stabilitate înseamnă și o diminuare a riscurilor, prin crearea de mecanisme de reducere a impactului calamităților climatice asupra activității în agricultură.

Toate aceste aspecte vor duce la o dezvoltare a activității în agricultură, care va duce și la dezvoltarea mediului rural, dar și a surselor de venit ale populației din acest mediu prin apariția de noi activități conexe sau suport pentru agricultură, dar și servicii necesare într-o comunitate prosperă.

Așa cum arătam anterior, o legislație clară, fără a fi stufoasă, care să protejeze investițiile în agricultură, poate duce la stimularea investițiilor. O altă măsură foarte importantă stă în identificarea țintelor sau mai bine spus domeniile agricole care merită a fi ajutate, dar criteriile avute în vedere trebuie să fie corecte, ușor verificabile de către oricine și fundamentate doar economic.

DURABILITATE

Implementarea unor concepte de durabilitate în agricultură, nu se poate face fără stabilitatea exploatațiilor agricole, deoarece efectele nu se obțin imediat, dar sunt pe termen lung și apoi pentru a putea face provocărilor unei agriculturi durabile este nevoie de o tehnologie avansată, adică este nevoie de dezvoltare.

Agricultura durabilă poate aduce beneficii importante, în sensul că folosirea unor rotații judicioase ale culturilor și asta pe termen lung, pot permite reducerea consumului de pesticide cu efect asupra calității produselor, sau reducerea consumului de combustibili fosili, cu impact benefic asupra reducerii emisiilor de dioxid de carbon în atmosferă, adică așa numitul concept de “reducere a amprentei de carbon”.

Un astfel de model de agricultură duce și la conservarea sau reabilitarea calității solurilor agricole, unele din ele degradate datorită modului incorect de exploatare de-a lungul timpului.

Totuși nu trebuie neglijat în gândirea viitoare legată de durabilitatea sectorului, faptul că în acest moment agricultura României este într-o situație favorabilă legat de aceste aspecte, după cum arată analiza SWOT, astfel privitor la emisiile de gaze cu efect de seră se arată – ,,În România, emisiile totale de gaze cu efect de seră din agricultură au scăzut între 1995 și 2016 cu 24% (-12% în UE-28). Cu toate acestea, ponderea emisiilor din agricultură în totalul emisiilor nete a crescut de la 13% în 1995 la 18% în 2016.

Emisia de CH4 și N2O la hectar de UAA în România este printre cele mai scăzute din UE (1,29 kilotone echivalent CO2/1000 ha raportat la media UE care atinge 2,83 kilotone/1000 ha). Circa 59% din emisiile de CH4 și N2O provin din fermentarea enterică, 28% din gestionarea terenurilor agricole și 12% din gestionarea gunoiului de grajd {16}[CI 43].”

Privitor la aplicarea de îngrășăminte chimice, partea aparent favorabilă din raport este dată de suprafețele mari de teren lucrate de către micile gospodării și care nu au forța financiară și logistică pentru tehnologii înalte, iar nivelul de fertilizare este scăzut. Ca și nivel în analiza SWOT se arată că – ,,Cantitatea de îngrășăminte chimice utilizate în agricultură în perioada 2015-2019 rămâne în continuare scăzută față de nivelul de utilizare de la nivelul anului 1990. Astfel, în anul 2019 în România cantitatea de îngrășăminte chimice utilizate a fost de 68% din cantitatea utilizată în anul 1990 [AI 106].”

Consumul de energie al domeniului, care este un indicator care arată gradul de dezvoltare și intensivizare al domeniului, arată o situație cu probleme iar aprecierile specialiștilor spun că – ,,Consumul total de energie în agricultură şi silvicultură s-a menținut la un nivel relativ constant în perioada 2013 – 2016, respectiv la o valoare medie de 32,7 KgOE/ha, reprezentând cca. 24.5% din media UE – 28. Consumul de energie în industria alimentară în anul 2016 a avut o valoare de cca. 570 kTOE, înregistrând o creștere de cca. 8% față de anul 2013. {1}[CI 42]. ”

În schimb pivitor la producția de energie regenerabilă la nivelul țării se arată în analiza SWOT că – ,, Producția de ER din agricultură în România a înregistrat o creștere de 66% în anul 2016, comparativ cu anul 2012, respectiv de la 98 kToe la 164 kToe (mii tone, echivalent petrol).

În ceea ce privește producția de ER din silvicultură, aceasta a înregistrat o scădere de cca. 6%, respectiv de la 3795 kToe în 2012, la 3579 kToe în anul 2016, în timp ce la nivelul UE, aceasta a avut o creștere de 12%. Chiar dacă trendul este crescător, producția de ER din sectoarele agricol și forestier/ha se situează sub media UE 28. Aproximativ 62% din producția ER totală din România provenea din agricultură și silvicultură în 2016, în timp ce la nivelul UE aceasta reprezenta 56%. {3}[CI 41]. Totuși, doar 2% din consumul de energie în sectoarele agricol și forestier provine din surse regenerabile {16}. Principala formă a biomasei cu destinație energetică produsă în România este lemnul de foc, ars în sobe cu eficienţă redusă. Numărul de gospodării în care se utilizează lemnul de foc ca mijloc de încălzire este de 4,037 milioane şi constituie 47,43% din cele 8,511 milioane de gospodării înregistrate la nivel naţional.”

Tot în această analiză se arată că – ,,Carbonul organic din sol, componenta majoră a materiei organice din sol, este extrem de important în toate procesele din sol. Rata anuală de pierdere a materiei organice poate varia foarte mult, în funcție de caracteristicile plantei cultivate, de tehnolgia de cultură a plantelor, de starea de vegetație a culturilor, de starea de drenaj a solului și de condițiile meteorologice. Concentrația medie a carbonului organic pe sol pentru fiecare stat membru este exclusiv pentru scopuri de orientare, deoarece are un scop științific foarte limitat, dată fiind variabilitatea ridicată a concentrației de carbon organic în sol în diferite zone. Volumul total de carbon organic din solurile agricole a înregistrat o scădere de cca. 1,7% în anul 2015, față de anul 2012, respectiv de la 879,7 megatone la 865 megatone[CI 39].

PLUS VALOARE

Sintetizând toate cele prezentate anterior, se ajunge la o finalitate fericită, deoarece stabilitatea generează dorință de dezvoltare și aduce cu sine noi tehnologii și diversificarea producției, apoi este urmată de dezvoltarea de capacități de producție cu stimularea vânzărilor inclusiv pe piațe externe, export care aduce beneficiile unei stabilități interne în privința inflației și a stabilității cursului valutar.

Dar până a ajunge la acest rezultat să nu uităm care este stadiul actual de la care pornim și așa cum se arată în analizele MADR avem situația următoare – ,, Fenomenele climatice extreme destabilizează profund veniturile în cadrul exploataţiilor agricole, în special din perspectiva lipsei de predictibilitate. În afară de acest factor de risc, veniturile exploatațiilor agricole sunt impactate negativ și de nivelul scăzut de pregătire profesională și competenţe profesionale în rândul fermierilor, servicii de consiliere și consultanță slab dezvoltate, utilizarea redusă a agriculturii de precizie și a tehnologiilor noi, nivelul scăzut de organizare a fermierilor în structuri asociative cu rol economic, scăderi ale productivității și/sau randamentelor ca urmare a manifestării unor constrângeri naturale și/sau de utilizarea redusă a instrumentelor de gestionare a riscurilor pentru atenuarea riscurilor economice în agricultură.

Dar cum ar funcționa toată această schemă de implementare a stabilității, dezvoltării, durabilității și în final ar rezulta plus valoarea? În mod succint arăt mai departe un mod de evaluare a unui sector deficitar, cum este creșterea porcului și unde efectele devastatoare ale pestei porcine africane sunt cunoscute.

Unul din modurile cele mai simple de identificare a direcțiilor de dezvoltare, poate fi analiza situației balanței comerciale a țării pentru diferitele produse agroalimentare, sau noile strategii impuse de politicile agricole comunitare care urmează a fi implementate și care trebuiesc analizate în oglindă cu situația noastră internă.

Ca și mod de lucru exemplificat, în opinia mea, dacă ar fi să analizăm sectorul suin din România am constata că balanța comercială este negativă și depășeste 500 milioane de euro, adică atât plătim noi la export pentru a ne asigura necesarul de carne de porc pentru consumul populației. În aceste condiții trebuie să identificăm care sunt problemele și așa ajungem să vedem că sectorul suin a avut mari probleme datorită pestei porcine. Pentru rezolvarea situației ar trebui să avem în vedere următoarele aspecte:

Eliminarea sau reducerea la minim a vectorilor de transmitere a bolii – în primul rând necesită prevederi legislative care să confere stabilitate:

a. Reducerea efectivelor de mistreți la o limită care să nu pericliteze siguranța zonelor sanitare din jurul complexelor de porci;

b. Reglementarea strictă a creșterii și comercializării porcilor în gospodăriile populației prin achiziția purceilor doar din locuri autorizate, creștere doar pentru autoconsum, interzicerea comercializării în târguri fără autorizare specială, interzicerea comercializării de la persoane nefiscalizate, etc;

Măsuri de stimulare a dezvoltării sectorului – astfel se pot avea în vedere următoarele măsuri:

a. Ajutoare de stat pentru înființare de ferme de reproducție și obținere a purceilor de mare capacitate și în zone cu risc minim de transmitere necontrolată a bolilor – zone unde nu sunt areale cu porci mistreți, distanțe mari față de localități, etc.

b. Linii de credit cu garanții de stat pe termen mediu pentru achiziția de purcei pentru îngrășat în complexele care au avut probleme și au fost închise datorită pestei;

c. Fonduri europene pentru stimularea înființării de noi ferme de creștere a porcilor în zone cu favorabilitate foarte mare;

d. Fonduri europene pentru realizarea sau modernizarea spațiilor de abatorizare proprii și a spațiilor de procesare a cărnii – astfel se evită circulația animalelor în viu între zonele de creștere și zonele de abatorizare;

e. Introducerea unei subvenții pentru carcasă sau porc gras vândut în viu;

Măsuri pentru stimularea durabilității și digitalizării sectorului – se pot gândi ca exemplu următoarele măsuri bazate pe realizarea de programe specifice din fonduri europene sau naționale:

a. Implementarea de sisteme fotovoltaice pe acoperișurile grajdurilor pentru producerea de energie electrică;

b. Dezvoltarea de stații de biogaz pentru energie electrică;

c. Aprovizionarea fermierilor zonali cu îngrășăminte organice în urma obținerii de biogaz sau direct din batalele staților de epurare după compostare;

d. Controlul pe calculator al factorilor de microclimat interior, momentele de furajare sau de evacuare a dejecțiilor, rațiile furajere administrate, supravegherea interioară a halelor de creștere, etc.

IMPLEMENTARE CONCEPT DE STABILITATE SECTOR AGRICOL

OBIECTIVE PRIVIND IMPLEMENTAREA STABILITĂȚII

Așa cum arătam și în exemplul sectorului suin, implementarea conceptului de stabilitate are în vedere mai ales, prevederi de reglementare legislativă a modului de funcționare a acestor activități, care cu mici excepții nu sunt purtătoare de costuri bugetare, dar au o mare importanță în deciziile de investiții ale agenților economici.

Nu întotdeauna deciziile de reglementare legislativă sunt simplu de luat, multe din ele având costuri electorale, dar datorate în special modului defectuos sau lipsei cu desăvârșire a unei dezbateri serioase în raport cu organizațiile profesionale, alte asociații și ONG pentru protecția mediului sau prin prezentarea în detaliu către populație a direcțiilor și necesităților unui sector agricol.

Una din principalele probleme pe care personal o văd simplu de rezolvat este transparentizarea discuțiilor legate de toate aceste domenii de interes general, cum ar fi în această perioadă adoptarea noului Program Național Strategic, dar la fel de importante pot fi modul de reglementare a ,,legii porcului” sau de ce se dorește modificarea ,,legii mirosurilor”, sau care este problema privind necesitatea reglementării arendei sau a asigurărilor agricole.

Prezentarea publică a problemelor cu ajutorul unor comunicatori profesioniști, prin prezentări prealabile pentru presă și organizațiile profesionale pentru a înțelege detaliile reglementărilor propuse, pot fi benefice și să ușureze munca. Daca prin aceste prezentări doar se acuză ,,grelele moșteniri” sau ,,cei care au fost”, nu se va face mare lucru.

Mai trebuie ținut cont de un lucru, așa cum se întâmplă în toate țările comunitare sau SUA, Australia, etc și unde terenul agricol este considerat de importanță strategică, adică oricât de liberală este o țară, sunt activități care au reglementări și unele foarte dure, cum ar fi producția de armament, producția de medicamente și producția agricolă.

De aceea în domeniul agricol tot timpul se prezintă a fi un domeniu economic, dar pentru investitori pe termen lung, nefiind un domeniu speculativ, mai ales că natura speculativă poate provoca distorsiuni cu implicații extrem de grave și imprevizibile.

Din păcate mare parte din populație nu poate vizualiza spectrul unei crize alimentare, care poate descătușa instincte animalice extrem de negative, iar acest lucru se poate vedea în multe zone extrem de sărace din Africa sau Asia de sud–est.

Un set de măsuri care în opinia mea sunt obligatorii a fi adoptate (dar repet mereu pot fi și altele sau cele prezentate pot fi îmbunătățite) ar fi următoarele:

STABILITATEA TERENULUI AGRICOL

Stabilitatea domeniului agricol trebuie privită ca o fundație pentru orice tip de măsură ulterioară, în vederea dezvoltării unui sector agricol sau altul. Stabilitatea domeniului agricol în general și mai ales pentru sectoarele cultură mare, fermele mixte zootehnie + cultură mare, pomicultură, viticultură, dar și parte din sectorul de legumicultură, mai ales producerea legumelor de câmp, au nevoie de stabilitatea terenului agricol pe durate de folosință cât mai mari.

Pentru a fi mai clară această necesitate, voi încerca în mod succint să prezint câteva aspecte pe care le consider relevante din experiențele celor doua cicluri de finațare europeană, adică ultimii 14 ani.

S-a tot vorbit și se vorbește de toată clasa politică, de stimularea micului sau mediului fermier român, care să zicem că are o fermă mixtă zootehnie și cultură vegetală. Tot timpul sa pus în discuție dorința oficială de a ajuta aceste ferme de a dezvolta o procesare proprie de fermă a materiei prime, fie lapte, fie carne sau altceva, dar la fel ca în orice domeniu, investitorul, fie el și fermier, vrea să aibe certitudinea că are șanse de a recupera investițiile făcute, iar una din condiții este de a-și putea asigura materia primă din producția proprie.

Dacă este un producător de lapte și vrea să facă brânză maturată, el va trebui să investească în mai multe echipamente, cum ar fi vană de închegare, cameră cu temperatură și umiditate controlată pentru maturare, mașină de ambalat, etc, toate acestea putând ajunge la valori de peste 100.000 euro, sume extrem de mari pentru un fermier care are 20 – 50 de ha și 30 – 60 de vaci în lactație.

Deci acest fermier trebuie să știe că pe o durată de 5-6 ani, așa cum prevede legea de altfel, poate să își recupereze investiția, dar pentru asta el trebuie să aibă garanția stabilității terenului care îi asigură baza furajeră pentru hrana vacilor, iar acestea îi asigură stabilitatea producției de lapte.

Mai trebuie ținut cont că vacile intră în lactație în 3 ani de la naștere, deci un investitor într-o fermă de vaci poate să își recupereze primele investiții după circa 8 ani, asta privind didactic problema, adică ca și cum după investiția inițială nu mai face alte investiții, ceea ce nu se întâmplă.

În plus acest fermier nici fonduri europene nu a putut să acceseze, indiferent cât de serios sau bine pregătit ar fi fost, în condițiile în care de la aprobarea proiectului trebuia să facă dovada existenței a încă 5 ani de contract de arendă, adică noi am impus o regulă pe care tot noi ca țară nu am reglementat-o în legislația proprie.

Un alt exemplu o constituie folosința infrastructurii de irigații secundară, unde pentru a o putea repara și utiliza sunt foarte multe situații în care trebuie să ai acordul vecinilor, mai ales dacă aceștia sunt interpuși între terenul exploatat de tine și canalele de aducțiune cu apă.

Astfel sunt situații și nu puține unde fermierii nu investesc în această infrastructură din două motive, prima datorită faptului că nu există prevedere ca vecinii să aibe obligația de a întreține în stare de funcțiune infrastructura de irigații care le traversează terenul, iar a doua este durata contractului de arendă pentru a putea recupera investiția și care nu este mică. Mai mult pentru execuția reparațiilor mai trebuie să ai și acordul proprietarilor de teren, cel puțin teoretic, chiar dacă aplicabilitatea este redusă.

Căile de atingere a stabilității sectorului agricol se pot grupa astfel:

Arenda

Dreptul de folosință îndelungată a terenului va putea fi folosită de către politicile agricole guvernamentale ca pârghie pentru stimularea investițiilor, dar și pentru creșterea securității alimentare. Statul va garanta echitatea raporturilor între arendator și arendaș, dar având un levier de control al rezultatelor finale care vor fi transferate cumpărătorului final. Aici vreau să spun că anumite dezechilibre în stabilirea nivelului de arendă pot duce în anumite situații, mai ales în anii cu probleme mari climatice, la afectarea consumatorului final care le va suporta în mod cert prin costul produselor finale. Aceste efecte pot fi controlate prin acest levier de cost, care dacă este lăsat necontrolat mereu, poate duce la situații de colaps pentru fermierii mici și mijlocii, mai ales în anii de criză, iar apoi problemele sectorului trebuiesc rezolvate tot din bani publici, prin ajutoare, subvenții, etc.

După opinia mea rezolvarea acestei probleme va duce la resetarea sectorului agricol în general și va induce o mare doză de optimism investițional, în condițiile în care economia mondială este greu încercată de pandemia datorată COVID 19, dar și în corelare cu seceta cruntă care a fost prezentă în țara noastră și care a afectat în mod grav întinse zone agricole, punând în pericol stabilitatea multor ferme agricole.

Mai mult este nevoie de predictibilitate în a gândi investițiile de implementat pe termen mediu și lung, iar arenda poate fi una din măsurile benefice pentru a stimula predictibilitatea investițională.

Achiziție terenuri agricole

i. Stimularea achizițiilor de teren în condiții bine definite pot fi unul din principalele instrumente de accelerare a formării unei clase de mijloc în agricultură, iar aici am putea avea în vedere următoarele categorii de beneficiari:

– Fermierii care se ocupă cu legumicultură și vor să achiziționeze suprafețe pentru legume în câmp – suprafețe totale în proprietate deținute + achiziționate mai mici de 100 ha;

– Fermierii care au zootehnie – suprafețe totale în proprietate deținute + achiziționate mai mici de 250 ha;

– Fermierii pentru cultură mare – suprafețe totale în proprietate deținute + achiziționate mai mici de 250 ha;

Categoriile de sprijin care se pot avea în vedere a fi acordate separat sau cumulat după caz:

– Garanții de stat la creditele de teren în procent de până la 50% din valoarea terenurilor cumpărate;

– Subvenționarea dobâbânzii pe anumite paliere în funcție de domeniu, suprafețe, beneficiari;

Principiul acordării acestor forme de sprijin, este să se facă exclusiv către fermierii care fac achizițiile doar pe persoană juridică, inclusiv PFA, II.

ii. Lansarea unui program de achiziții terenuri agricole de către STAT și care ulterior să fie acordate în concesiune, mai ales în zonele de interes strategic, în baza unor criterii stabilite prin norme legislative de tipul:

– Zone irigate;

– Zone cu probleme pedoclimatice și unde formarea clasei de mijloc a fermierilor întâmpină probleme;

– Zonele care au calități deosebite ale terenurilor;

– Alte zone cu terenuri care pot fi folosite pentru realizarea de plantații de vie și pomi în areale specifice, dar mai ales pe terenuri cu foste amenajări de terase;

Comasarea terenurilor – administrativă și schimburi de proprietate

Această măură ar putea fi rezultanta unei foarte bune implementări a celor două măsuri anterior prezentate. Spunem asta, deoarece dacă ar crește suprafețele în proprietatea fermierilor, mai ales a celor mici și mijlocii, aceștia ar putea apoi să participe la acțiuni de comasare prin schimburi de proprietate cu alți fermieri, ceea ce ar duce la stabilitatea suprafețelor lucrate, care ar duce la un alt mod de administrare.

La fel și creșterea duratei contractelor de arendă ar putea avea un efect stimulator, deoarece o durată de 10 ani sau mai mare, ar permite apariția unor schimburi administrative între arendași, ceea ce ar permite și comasarea terenurilor. Acest proces se manifestă și astăzi, ceea ce mă face încrezător că s-ar accelera ca punere în practică, dacă am avea o lege a arendei cu o durată de minim 10 ani.

STABILITATEA VENITULUI MINIM PE EXPLOATAȚIE

Prin stabilitatea venitului minim pe exploatație urmărim două direcții, respectiv venitul minim în caz de calamități naturale și stabilitatea venitului în caz de fluctuații majore ale prețurilor pe piețele agricole.

Astfel avem în vedere realizarea următoarelor măsuri de implementare a stabilității venitului minim prin:

Stabilitatea venitului minim pe exploatație în caz de calamități naturale

– Realizarea unui pol de asigurări agricole inclusiv pentru riscurile catastrofice, gen cutremure, secetă, inundații, boli epidemice la animale, etc;

– Realizarea unei legislații clare privitoare la modul de constatare și aplicare în agricultură a stării de forță majoră și a cazului fortuit.

– Realizarea unei legislații clare privitoare la modul de constatare a calamităților naturale punctuale ca zonă de manifestare gen furtuni, grindină, ploi torențiale, etc.

Stabilitatea venitului minim pe exploatație în caz de fluctuații majore ale prețurilor pe piețele agricole

În acest caz aș avea în vedere căi de intervenție pe piață atât în avantajul statului căt și al fermierilor. Modalitățile practice care le văd la îndemână pot fi reprezentate de Agenția Rezervelor de Stat, care în mod clar având în vedere problemele scoase la suprafață de pandemie, trebuie să fie regândită și redimensionată ca menire, capacități și scopuri.

Astfel trebuie să avem în vedere creșterea duratei de timp acoperite de stocurile de intervenție și care în opinia mea trebuie să depășească 6 luni de consum al populației, asta însemnând de exemplu la grâu un stoc de circa 1,5 milioane de tone.

Structura rezervei de stat ar trebui să fie diversificată, adică grâu, porumb, carne, conserve etc, dar prin mărimea acestor tipuri de produse se poate ajuta și piața. În cazul în care într-un an prețurile se prăbușesc, se poate interveni în mărirea rezervei de stat, ceea ce poate da un impuls important de stabilizare a prețurilor pe piață și poate ajuta fermierii dar și Rezerva de Stat în a cumpăra produse la prețuri foarte bune.

Mai mult, Rezerva de Stat poate avea și funcțiuni comerciale în anumite momente și cu anumite stocuri, astfel încât atunci când sunt probleme pe piață în alte sectoare să intervină pentru limitarea creșterilor de preț.

Subiectul este sensibil, dar Rezerva de Stat are o natură socială și atunci trebuie gândit un mecanism prin care piața să fie liberă, dar să se poată interveni când din liberă devine anarhică.

Stabilitatea venitului minim pe exploatație prin dezvoltarea cadrului de înfiintare și exploatare a irigațiilor

Irigațiile pot fi una din măsurile cu rol de stabilitate a veniturilor dintr-o fermă, dar doar acolo unde ele există și pentru o lungă perioadă de timp de aici încolo vor fi relativ cu pondere redusă față de suprafața totală agricolă existentă. Totuși acestea trebuiesc avute în vedere prin importanța care o pot avea în asigurarea unei securități alimentare, dar care trebuie să se manifeste nu doar prin producție ci și prin comercializarea ulterioară.

Ca și definire a cadrului de implementare a irigațiilor trebuiesc avute în vedere următoarele:

– Stabilirea importanței strategice a sistemului de irigații și modul cum acesta trebuie conservat, dezvoltat, utilizat și securizat de devalizări;

– Definirea surselor de apa care pot fi folosite in irigații;

– Stabilirea zonelor cu impact foarte mare al anilor de secetă pedologică, iar calitatea terenului este superioră și merită a fi irigate – identificare surse de apă, definire zone de acumulare reerve de apă și mod de transport al apei la sole. Pentru usurința amenajărilor se pot folosi văile existente ale cursurilor de apă, dar cu gândirea unui sistem de conservare al resurselor piscicole în acele zone.

– Identificarea suprafețelor care pot fi irigate din proximitatea văilor cursurilor de apă existente și care ar fi amenajate pentru aducțiune apă irigații;

Ca si propunere de realizare a noi sisteme de irigații se pot lua în calcul ca modalități de transport al apei din zonele de acumulare din zonele muntoase a actualelor cursuri de apă, dar într-un sistem dual de pastrare și a unei părți sălbatice pentru prezervarea ecosistemului și a resurselor piscicole.

STABILITATE LEGISLAȚIE FUNCȚIONARE ȘI FISCALĂ

Legislația în general are o foarte mare importanță în crearea unui cadru de stablitate și de predictibilitate în orice sector, deci și în agricultură. Direcțiile de acțiune pot fi numeroase, dar eu aș avea în vedere următoarele direcții care mi se par mai importante.

Legislația de definire, clasificare și funcționare a fermelor agricole – aici am în vedere abrogarea Legii 37/2015 și adoptarea unei legi complete și care să aibă în vedere următoarele elemente mai importante:

– Definirea exploatațiilor agricole:

i. ferme vegetale, ferme zootehnice, ferme legumicole, viticole, pomicole, mixte,

ii. societăți de prestări servicii rezultate din asocierea fermierilor,

iii. asocieri de ferme fără a fi cooperative (eventual o nouă formă juridică după sistemul GAEC din Franța), unde rezultatul financiar este comun, dar patrimoniul este separat si rămâne proprietatea fiecărui fermier;

– Definirea modului de autorizare:

i. Autorizarea de funcționare a fermelor – trebuie să se definească ce trebuie să respecte – autorizație de funcționare;

ii. Obligativitate existență personal cu pregătire specifică sau existență contract de consultanță;

– Clasificarea exploatațiilor în funcție de modul de constituire:

i. Societăți comerciale de tipul SA, SNC, SRL

ii. PFA sau II – fără angajați doar cu membrii de familie și până la o anumită mărime;

iii. Interzise activitățile comerciale agricole pe persoană fizică.

– Stabilirea clasificării exploatațiilor agricole în funcție de venitul înregistrat;

– Clasificarea fermelor în funcție de mărimea exploatației ca suprafață ha sau animale în echivalent UVM;

– Clasificarea fermelor în funcție de zona unde activează;

– Definirea cerințelor de mediu, sanitare și sanitar veterinare care trebuiesc indeplinite de ferme în funcție de specificul lor;

– Definirea cerințelor de muncă, protecție fitotoxică în cadrul exploatării și alte cerințe specific.

Legislație fiscală aplicabilă.

i.Reglementarea modului de impozitare:

ii. Reglementarea impozitării forței de muncă din agricultură

iii. Reglementarea rambursării TVA

iv. Reglementarea calculării impozitelor locale pe clădiri, terenuri agricole, utilaje, echipamente

v. Reglementarea modului de aplicare a amortismentului

vi. Reglementarea deductibilității deprecierilor în agricultură

vii. Recunoașterea eligibilității costurilor datorită folosinței și nu în funcție de existența rezultatului final.

Legislație privind consultanța agricolă – aceasta după opinia mea ar trebui construită pe trei paliere funcționale concomitent, anume:

– Consultanță prin camerele agricole.

– Consultanță privată prin experți autorizați;

– Consultanță privată prin firme de management agricol – aplicabilă în cazul marilor exploatații care vor să cesioneze managementul în baza unor obiective prestabilite; Cred că este obligatorie coexistența tuturor formelor pentru crearea unei concurențe reale în obținerea de rezultate.

– Reglementarea activității de consultanță agricolă astfel:

a. introducerea obligativităţii pentru toate fermele mai mari de 100 ha sau mai mult de 50 animale echivalent UVM, să aibe specialist în agricultură sau contract de consultanţă cu consultant autorizat;

b. specialist înseamnă orice persoană cu studii agricole (liceu specialitate, facultate, scoli sau cursuri cu durată mai mare de 12 luni sau o experienţă mai mare de 5 ani în domeniu ca sef de exploataţie);

c. consultant nu poate fi decât absolvent de studii superioare de specialitate, acreditat de MADR şi cu experienţă de minim 5 ani în domeniu;

Legea porcului – reglementarea achiziției de purcei de către crecătorii particulari, regulile sanitar veterinare care trebuiesc respectate și sancțiunile pentru nerespectarea acestora;

Lege privind protecția sanitar veterinară a fermelor – prevederi există, dar trebuiesc actualizate și adaptate necesităților, cum ar fi:

a. În perimetrul sanitar veterinar al fermelor sunt interzise dezvoltări imobiliare;

b. Fermele nu pot fi înființate în vatra localităților;

c. Se va permite prin lege înființarea fermelor agricole pe teren agricol, în câmp pentru evitarea oricăror probleme de mediu;

Legislație cooperație și ajutorul de stat pentru acestea

Chiar dacă există legislație privitor la cooperative, România comparativ cu alte țări comunitare are și o particularitate care trebuie exploatată și am în vedere constituirea sau stimularea (ajutorarea) cooperativelor având la bază mari ferme, ceea ce conferă teoretic și practic o altă forță de demaraj, dar și stimulii de ajutor trebuiesc să fie de altă natură.

a. O cooperativă care are 20 de membri cu minim 500 ha fiecare, înseamnă echivalentul unei exploatații de peste 10.000 ha, care teoretic are forța de a asigura materie primă pentru niște unități de procesare de medie capacitate, cum ar fi o moară de mălai și una de făină, plus o brutărie, sau să asigure baza furajeră pentru o fermă de vaci de lapte sau carne, etc.

Aceste cooperative au capacitatea să se impună în rolul unor jucători importanți pe piețele respective, deci se poate gândi un sistem de ajutor de stat (așa cum arăt mai departe) prin care să se stimuleze investiții mari (de peste 8 milioane de euro/proiect) unde statul să acorde jumătate din sumă și pentru restul garații de stat, investiția râmănând gajată caătre stat pe o durată variabilă de 5-8 ani.

b. În schimb exploatațiile mici trebuiesc încurajate în primul rând a-și constitui cooperative pentru achiziția de utilaje cu care să-și lucreze în comun pământul, sau săși facă mici unități de procesare a laptelui, cărnii etc, dar bineînțeles cu o legislație permisivă, normală și fără birocrație excesivă.

Legislație funcționare aplicabilă în domeniul zootehniei

Aici am în vedere stabilirea unei legislații unitare între ministerul sănătății, ministerul mediului și ANSVA pentru stabilirea distanțelor de funcționare a fermelor agricole, în special cele zootehnice și regulile ce trebuiesc îndeplinite. Existența unei legi ar da o interpretare unitară pentru toate autoritățile implicate.

Legislația trebuie să aibe și rolul relaxării, flexibilizării cerințelor în cazul producției de fermă familială, unde ajungem acum lacerințe aberante, care nu au de-a face cu spiritul existent în restul țărilor comunitare.

UNELE CĂI DE IMPLEMENTARE A CONCEPTULUI DE STABILITATE

Pentru implementarea conceptului de stabilitate a sectorului agricol în România, se au în vedere căteva măsuri legislative de bază, după cum urmează :

REGLEMETARE – ,,CADRU LEGISLATIV ARENDARE’’ OBIECTIVE CARE VOR FI ATINSE:

a. Stimularea absorbtiei fondurilor europene in general, inclusiv cele pentru irigatii, care necesită existenta unor contracte de arendare pe minim 10 ani.

b. Stimularea amenajarilor de irigatii pe infrastructura secundara care presupun o stabilitate a exploatarii terenurilor care sa permita reparatiile si/sau noile amenajari.

c. Stimularea formării de cooperative, care prin principiul de constituire și formare asigură realizarea de profit pentru membrii cooperatori după o perioadă de implementare și consolidare, care în general este de minim 5-7 ani.

d. Va creste bonitatea bancara a exploatatiilor agricole, in special a fermierilor mici si mijlocii deoarece pot demonstra o siguranță a veniturilor pe termen mediu și lung.

e. Va permite micilor fermieri si celor mijlocii sa se consolideze si vor fi la adapost in cazul unor incercari de acaparare ostile.

f. Pastrarea si ameliorarea fertilitatii solului prin incurajarea de tehnologii conservative si programe aferente ca masurile de AGROMEDIU, conversie la AGRICULTURA ECOLOGICA, plantare perdele de protectie, amenajare si reabilitare desecari, etc.

g. Va incuraja investitiile in prelucrare si procesare avand garantia productiei.

h. Eliminarea fondurilor de investitii speculative care merg doar pe exploatare fara a proteja solul si fara a stimula tehnologii conservative pentru sol si mediu.

i. Posibilitatea fermierilor de a-si recupera investitiile realizate in conformitate cu prevederile legale in materie care prevad amortismente de 8-10 ani, pentru tractoare, combine, autopropulsate, etc.

MODALITATI IMPLEMENTARE:

1. Este strict legislativă şi se poate face prin amendarea articolelor din Codul Civil – exista initiativa trecuta de Senat si ajunsa la CAMERA DEPUTATILOR camera decizionala.

2. Promovarea unei OUG pe motiv de stabilizare a sectorului dupa perioada de seceta si pentru stimularea repornirii activitatii.

3. Adoptarea unei legii speciale si abrogarea prevederilor din Codul Civil

OBIECTIVE LEGISLATIVE:

– Sa se permita si conceptul de arendare a fermei la cheie: care sa includa terenul, cladirile si alte active ale fermei, dar nu animale si utilajele;

– Durata de arendare minimă 10 ani la neirigat și 15 ani la irigat atat pentru contractele de arendare si actele aditionale de prelungire a duratei de arendare, incheiate dupa intrarea in vigoare a noilor prevederi.

– Durată minimă de arendare de 15 ani pentru arbuști fructiferi și minim 20 de ani pentru vie și pomi;

– amenajarea pentru irigaţii şi/sau desecări să se considere imbunătăţiri ale terenului şi să nu necesite acordul proprietarului pentru reparații, fiind de importanta strategica;

– întreținerea amenajărilor de irigații să fie obligatorii chiar și pentru cei care nu irigă cu respectarea anumitor condiții;

– definirea calificării profesionale specifice minime obligatorii ale arendașului sau a angajaților acestuia;

– Exercitarea dreptului de preemtiune la arendare sa se faca prin intermediul Primariei ca organ de control in sensul:

a. Afisarea ofertei se face cu un an inainte la sediul Primariei si se publica si pe site DAJ, precizandu-se suprafata;

b. Toti cei interesati vor oferta valoarea arendei pe care o considera de cuvinta in termen de 30 de zile de la afisare;

c. Oferte pot face doar exploatatiile agricole care sunt deja inregistrate pe teritoriul Primariei respective.

d. Dupa incheierea termenului de ofertare si centralizarea ofertelor celor interesati, arendasul va comunica Primariei in termen de 30 de zile de la primirea informarii cu cea mai mare oferta primita, daca va accepta sau nu cea mai mare valoare ofertata.

e. Daca după parcurgerea tuturor etapelor nu mai exista ofertant local, atunci pot exista oferte si din afara UAT respectiv.

– arenda să fie stabilită pe baza unor indicatori de bonitate a terenurilor stabilite prin lege, iar nivelul maxim si minim sa fie stabilit tot de stat în baza acestor indicatori – sistem inspiratie francez;

– se poate avea în vedere indicatorii de bonitare a valorii arendei pentru un teren după cum urmează:

1. tipul de sol din zona respectiva – nu se poate pentru o saratura sa se dea aceeasi arenda ca la cernoziom.

2. Suprafata terenului – astfel se incurajeaza comasarea;

3. Pentru fiecare an de arendare suplimentar celor 10, se acorda o bonificatie la arenda de 1% si se poate merge pana la maxim 25 ani durata de arendare;

4. Valoarea se stabileste in echivalent euro, pentru a include automat rata inflatiei.

IMPACT BUGETAR – ZERO

Infiintarea unui pol (societăți) de asigurare a riscurilor pentru agricultura – după modelul aplicat în Spania, considerat la ora actuală cel mai performant (AGROSEGURO).

OBIECTIVE CARE SE VOR ATINGE:

a. Protejarea fermelor impotriva calamitatilor, inclusiv a catastrofelor climatice, gen seceta, cutremur, inundatii, etc;

b. Beneficiarii protecției sunt fermele din:

  • Cultură mare;
  • Legumicultură;
  • Pomicultură;
  • Viticultură;
  • Zootehnie.

c. Protejarea bugetului de stat care nu va mai fi afectat in mod imprevizibil de aceste calamitati;

d. Protejarea arendatorilor, deoarece prin asigurare se asigura si cota parte din costurile cu arenda.

CARACTERISTICI ALE MASURII LEGISLATIVE:

Caracteristicile principale ale acestui sistem, sunt asemănătoare cu polul pentru cutremur aplicat şi la noi pentru locuinţe, iar acestea sunt:

– Fermierii şi organizaţiile acestora:

a. participanti în calitate de beneficiar de despăgubiri;

b. principalul contributor prin plata politelor;

c. participă la luarea deciziilor prin membrii în Consiliul Director;

– Statul

a. Participant prin asigurarea controlului activităţii de asigurare prin instituţii abilitate;

b. Are rol de adaptare a modificărilor legislative care se impun;

c. Participă financiar la acoperirea unei părţi din primele de asigurări stranse anual;

– Firmele de asigurări;

a. Asigură gestiunea fondului de asigurare;

b. Asigură logistica de desfăşurare a activităţii prin emiterea politeţor si participare la constatare evenimente;

c. Se ocupă de reasigurarea riscului la firme de profil recunoscute în piaţă;

– Pentru evitarea oricăror perturbări de piaţă se poate impune obligativitatea fermierilor de a-si asigura riscurile (prevăzut ca posibilitate în legislaţia din Franţa sau Spania), în special cele catastrofice, secetă pedologică, cutremur, îngheţ iarnă şi care nu sunt asigurate independent de firmele de asigurări;

– Fondul are rol de solidaritate în combaterea catastrofelor climatice;

– Aplicabilitatea pe zonă se poate face proporţional cu procentul de risc, adică în zonele secetoase valoarea poliţei plătite să fie mai mare decât pentru zonele mai putin afectate ca rezultat statistic;

– Despăgubirile vor acoperi maxim 65- 70% (in functie de simulari pentru a se vedea modul de acoperire al pagubelor) din valoarea cheltuielilor directe de infiinţare sau exploatare;

– asigurările vor avea în vedere culturile agricole, asigurările utilajelor (RCA obligatoriu, CASCO facultativ), clădirile (obligatoriu pentru riscuri catastrofice – cutremur, inundații, incendii, facultativ restul).

MOD DE IMPLEMENTARE

– Cale legislativa prin adoptarea unei legi cadru cu normele de aplicare corespunzatoare;

– Este necesara si obligatorie implicarea firmelor de asigurari specializate.

– Un fond mutual doar al agricultorilor este un proiect nefezabil, care nu este implementat nicaieri in CE si care nu este posibil datorita cunostintelor si logisticii specifice;

IMPACT BUGETAR – 20% DIN VALOAREA PRIMEI DE ASIGURARE – CIRCA 100-200 MILIOANE EURO/ANUAL

– Suprafață asigurată estimată și obligatorie a fi asigurată – circa 9.000.000 ha – suprafața depusă la APIA

– Prima de asigurare pentru un ha cultura mare este estimat la acest moment la 50-70 euro/ha cu toate riscurile incluse.

– Cost total asigurări estimate pentru cultura vegetală – circa 600-650 milioane euro

– Cost total asigurări estimate pentru clădiri, echipamente, etc – circa 150-250 milioane euro

– Se adaugă costurile de asigurare pentru zootehnie dar nefiind o practică este greu a se estima o valoare a primelor exactă.

Estimăm că piața primelor asigurărilor agricole poate atinge 0,8-1 mld euro/anual.

REGLEMENTAREA CADRULUI PENTRU DEZVOLTAREA SUPRAFEŢELOR IRIGATE care vizeaza:

OBIECTIVE CARE SE VOR ATINGE:

– dezvoltarea suprafețelor irigate aferente sistemelor de irigații existente, prin conferirea unei stabilități și predictibilități ale activității;

– dezvoltarea unor investiții specifice conferite de siguranța existenței irigațiilor, care va duce la căutarea culturilor și tehnologiilor cele mai profitabile a fi folosite;

– asigurarea unui sector puternic care să asigure siguranța alimentară a țării;

CARACTERISTICI ALE MASURII LEGISLATIVE:

– reglementarea cadrului juridic pentru exploatarea pentru irigaţii a apelor freatice si/sau de suprafaţă:

a. să se prevadă clar condiţiile de exploatare,

b. instituţiile decidente;

c. stabilirea unui timp maxim de eliberare a avizelor;

d. modul de stabilire si plată a redevenţelor

e. condiţiile în care exploatarea acestor ape nu se poate face;

– completarea cadrului legal de constituire si divizare a OUAI:

a. să se permită divizarea unui OUAI în mai multe entităţi, inclusiv împărtirea patrimoniului şi a datoriilor;

b. sa se permită constituirea de OUAI ca entităţi noi unde exista infrastructura principala ca si canale, dar nu există statii de pompare si punere sub presiune;

c. sa se stabileasca posibilitatea concesionarii de catre ANIF de teren pe marginea canalelor de aductiune pentru realizarea de noi statii de punere sub presiune pentru amenajari noi;

– măsuri generale privind îmbunătăţirea cadrului legislativ pentru irigaţii:

a. stabilirea unei durate minime de 10 ani privind gratuitatea costului apei de irigaţii si modul eventual de calcul daca aceasta gratuitate nu poate fi mentinuta după acest termen, pentru a se putea evalua rentabilitatea investiţiilor si predictibilitatea acestora;

b. reglementarea unui cadru penal mai ferm pentru protejarea investiţiilor în irigaţii si care tin de securitate alimentară.

c. obligativitatea tuturor persoanelor care exploatează terenurile agricole in calitate de proprietar si/sau arendaş de a întreţine şi repara sistemele de irigaţii care îi traversează terenurile agricole exploatate.

MOD DE IMPLEMENTARE:

– adoptarea unei inițiative legislative unitare care să reglementeze irigațiile, folosința și întreținerea acestoră, modul de exploatare a surselor de apă.;

– să reglementeze funcționarea și finanțarea ANIF și a suportării costurilor apei de irigații.

IMPACT BUGETAR = ZERO

ELIMINAREA IMPOZITULUI PE VENIT PENTRU SALARIAȚII DIN AGRICULTURĂ OBIECTIVE:

– stabilizarea forței de muncă și reducerea emigrației;

– creștera imigranților din țările asiatice, estul Europei, etc, pentru acoperirea deficitului de forță de muncă slab și mediu calificată;

– creșterea imigranților din țările asiatice superior calificați pentru domenii precum creșterea orezului, legumicultură, culturi plante subtropicale și tropicale, irigații, creșterea animalelor, etc.

MODALITĂȚI DE IMPLEMENTARE:

– Beneficiari – toți angajații din exploatațiile agricole cu profil cultură mare, legumicultură, pomicultură, viticultură, zootehnie, îmbunătățiri funciare;

– Se acordă doar pentru angajații cu contract de muncă nedeterminat si program complet de munca de 8 ore/zi și salarii mai mici de 700 euro/net pe lună personal slab și mediu calificat și pentru salarii mai mici de 1200 euro/net pe lună pentru specialiști cu studii superioare;

– Se acordă doar în cazul în care salariile sunt păstrate minim la același nivel sau mai mare pentru 3 ani de la introducerea măsurii;

IMPACT BUGETAR = maxim 120 milioane euro/anual care ar acoperii circa 200.000 angajati care se încadrează în condiții.

ALTE MĂSURI

I. REGLEMENTAREA CADRULUI PENTRU COMASAREA SUPRAFEŢELOR DE TEREN avand în vedere:

– se are în vedere creșterea gradului de comasare al fermelor și în special al celor mici și medii;

– stimularea comasărilor prin subvenţionarea taxelor notariale privind schimburile de terenuri;

IMPACT BUGETAR ESTIMAT = 5 MILIOANE EURO/ANUAL

Suprafețe estimate a se tranzacționa anual mai mici de 250.000 ha

II. REGLEMENTAREA MODULUI DE CONSTATARE A CALAMITĂȚILOR AGRICOLE PUNCTIFORME CA ARIE TERITORIALĂ DE MANIFESTARE:

– se are în vedere reglementarea legislativă (ordin de ministru comun MADR, MAI, MF) a constatării calamitătilor din agricultură cu manifestare zonală sau punctiformă – ex: furtuni, ploi torențiale, grindină, îngheț;

– se reglementează modul de constituire a comisiilor și de constatare a pagubelor de acest fel de către autoritățile locale cu informarea DAJ și a ISU județene;

– procesele verbale emise vor sta la baza eligibilităților cheltuielilor fiscale dar și a avizării situațiilor de forță majoră contractuală de către Camerele de Comerț;

– fenomenele de acest fel asigurabile nu dau dreptul la constituirea de despăgubiri de stat.

IMPACT BUGETAR ESTIMAT = ZERO

III. REGLEMENTAREA ACTIVITĂȚII DE CONSULTANȚĂ

Personal cred că o lege separată care să includă în posibili prestatori atât camerele agricole, dar și experți autorizați sau alte firme private. Lega ar trebui să definescă următoarele aspecte mai importante:

– Definirea calității de consultant;

– Definirea cerințelor de pregătire profesională a unui consultant;

– Modul de certificare și evaluare a acestuia;

– Definirea tipurilor de consultanși în funcție de zona de activitate;

– Alte condiții de reglementare a raporturilor juridice între consultant și beneficiari;

– Modul de organizare al breslei consultanților agricoli.

IMPACT BUGETAR ESTIMAT = ZERO IV.

REGLEMENTAREA ASPECTELOR DE LEGISLAȚIE FISCALĂ

1. Reglementarea modului de impozitare:

– prin impozit pe profit

– impozit cifră de afaceri

– eliminare normă de venit – se aplica doar pentru PFA sau II cu venituri mai mici de 10.000 euro.

2. Reglementarea impozitării forței de muncă din agricultură – astfel având în vedere starea precară a mediului rural și nevoia de dezvoltare a veniturilor populației în această zonă economică credem a se impune următoarele măsuri:

– Eliminarea impozitului pe salarii pentru salarii mici din agricultură;

– Acordarea de bonificații pentru crearea de noi locuri de muncă în mediul rural, inclusiv prin deschiderea de noi activități sau firme;

3. Reglementarea rambursării TVA – marirea plafonului de rambursare cu control dupa rambursare la 150.000 lei.

4. Reglementarea calculării impozitelor locale pe clădiri, terenuri agricole, utilaje, echipamente la nivel de preț de piață și nu la prețuri impuse de stat prin grile. Reevaluarea să se facă la 5 ani;

5. Reglementarea modului de aplicare a amortismentului – aplicarea să nu țină cont de folosința sau nu a bunului, ci de existența lui.Ex: dacă faci o magazie, amortimentul se va calcula de la finalizarea constructiei, indiferent că este sau nu folosită. Dacă nu o folosește oricum fermierul este pedepsit că nu face profit, nu trebuie pedepsitsă nu își recupereze investiția.;

6. Reglementarea deductibilității deprecierilor în agricultură – deprecierile datorită condițiilor climatice (încolțire, mucegăire, etc);

7. Recunoașterea eligibilității costurilor datorită folosinței și nu în funcție de existența rezultatului final. Rezultatele nu pot fi certe, datorită condițiilor de exploatare și pedoclimatice specifice fiecărei zone și loc.

IMPACT BUGETAR ESTIMAT = ZERO

DEFINIREA FERMEI DE FAMILIE ȘI A CELEI COMERCIALE

Ca și propunere pentru definirea legislativă a unor mărimi de ferme de familie care să poată asigura un trai decent, o producție valorificabilă și o activitate comercială generatoare de profitabilitate, se au în vedere următoarele intervale:

a. SECTOR VEGETAL:

I. FERMĂ FAMILIALĂ COMERCIALĂ

– fermă familială mică – 20-100 ha;

– fermă familială medie – 100-150 ha;

– fermă familială mare – 150-200 ha

II. FERMĂ COMERCIALĂ

– fermă comercială mică – 200-500 ha

– fermă comercială medie – 500 – 1000 ha

– fermă comercială mare – mai mari de 1000 ha

b. SECTOR ZOOTEHNIC:

III. FERMĂ FAMILIALĂ COMERCIALĂ

– fermă familială mică – 10-50 UVM;

– fermă familială medie – 50-100 UVM;

– fermă familială mare – 100-150 UVM.

IV. FERMĂ COMERCIALĂ

– fermă comercială mică – 150-300 UVM;

– fermă comercială medie – 300 – 500 UVM;

– fermă comercială mare – mai mari de 500 UVM.

c. SECTOR LEGUMICOL:

V. FERMĂ FAMILIALĂ COMERCIALĂ

– fermă familială mică – 1000-3000 mp spații protejate solarii;

– fermă familială medie – 3000-5000 mp spații protejate solarii;

– fermă familială mare – 5000-10000 mp spații protejate solaria.

VI. FERMĂ COMERCIALĂ

– fermă comercială mică – 1-2 ha spații protejate solarii;

– fermă comercială medie – 2-5 ha spații protejate solarii;

– fermă comercială mare – mai mari de 5 ha spații protejate solarii

· ptr seră se aplica un coeficient de 0,3 dar doar la fermă comercială. Nu este posibil la fermă familie.

· ptr legume în camp se aplică un coeficient 5.

d. SECTOR POMICULTURĂ – VITICULTURĂ

VII. FERMĂ FAMILIALĂ COMERCIALĂ

– fermă familială mică – 1-3 ha;

– fermă familială medie – 3 – 5 ha;

– fermă familială mare – 5-10 ha.

VIII. FERMĂ COMERCIALĂ

– fermă comercială mică – 10-50 ha;

– fermă comercială medie – 50-100 ha;

– fermă comercială mare – mai mari de 100 ha.

Mențiuni:

A. o fermă familială:

– poate avea statut juridic de genul PFA, II sau SC:

– nu poate avea angajați permanenți cu contract de muncă ații decât membri de familie sau rude până la gradul 2

– poate folosi zilieri;

B. o fermă comercială

– poate avea statut juridic doar SRL, SA, SNC

– orice fermă familială care are angajat cu contract de muncă un salriat care nu este membru de familie până la gradul 2 devine automat fermă comercială indiferent de suprafața exploatată sau efectivele deținute;

– orice fermă familială care are activități mixte, dintre care minim una este încadrată ca medie, devine automat fermă comercială minimă, dacă nu se încadrează altfel;

– fermele comerciale care au mai multe activități, indiferent de natura lor ecoonomică, se încadrează în mod automat în categoria fermelor mari.

Dezvoltarea sectorului agricol prin susținerea procesării produselor Agricole

OBIECTIVE PRIVIND IMPLEMENTAREA DEZVOLTĂRII

Dezvoltarea sectorului agricol este o etapă extrem de importantă în orice plan de măsuri pentru agricultură, iar aceasta trebuie stimulată în funcție de domeniile care se pot preta cel mai bine pentru a satisface cerințe reale ale pieții interne în primul rând și apoi externe.

Dacă se ia ca baza de analiză evoluția balanței comerțului cu produse agricole ale României în ultimii 5 ani, vom constata că dezechilibrele care se accentuează pe an ce trece sunt în domeniul mărfurilor procesate, sau în amontele produselor procesate, grupate pe sectoare agricole:

SECTORUL HORTICOL – LEGUME, VIE, POMI, ARBUȘTI FRUCTIFERI

– Procesare legume – pastă de tomate, suc de roșii, conserve de legume, legume congelate instant, cartofi pentru fast foods, snacksuri de cartof, porumb dulce conservat, boabe de porumb dulce, etc – deficitul balanței depășeste 300 milioane euro anual doar cererea internă, fără să luăm în calcul exporturile.

– Procesare sucuri de fructe – aici trebuie să avem în vedere dezvoltarea sectorului prin căteva pârghii:

  • Supraimpozitarea sucurilor acidulate gen cola, etc;
  • Campanii de promovare a sucurilor naturale, inclusiv cu programe pentru acordarea în scoli în mod subvenționat;
  • Stimularea investițiilor în aceste domenii prin facilități de creditare, ajutoare de stat sau fonduri europene;

– Procesare compoturi, paste pentru alimentație copii mici – în general din fructele apreciațe de piață a fi superioare, gen piersică, caisă, prune, etc;

– Procesare dulcețuri, magiun cu mărci tradiționale recunoscute – identificarea de rețete și zone specifice care pot fi acreditate și protejate prin denumiri de origine. Am în vedere în special dulcețurile de vișine, cireșe, prune, caise, etc;

– Procesarea rachiurilor de fructe și a lichiorurilor – în special din fructe considerate speciale, cum ar fi rachiurile de prună, caisă, vișină. La fel pentru lichioruri, fructele considerate mai speciale, gen vișină, cireșe, caisă, piersică;

– Înființare de plantații cu cerere sporită la intern sau export – cireșe, vișine, struguri de masă, mere, etc – aici trebuiesc avute în vedere și stimularea spațiilor de păstrare.

– Stimulare înființare ferme de câmp pentru producerea de legume – pentru procesare ă roșii, vinete, ardei, rădăcinoase, cartofi, etc

– Stimulare înființare capacități de selectare și depozitare pe termen mediu – depozite de frig în toate zonele de producție.

– Stimulare dezvoltare sector de sere încălzite – atât pentru legumicultură, dar și pentru floricultură, cu impact în asigurarea diversității producerii de legume în sezoanele de iarnă.

SECTORUL ZOOTEHNIC

– Stimularea fermelor de reproducție pe speciile deficitare – am în vedere în special sectorul suin și avicol, apoi vaca de carne, oaia cu rasele de carne, caprele rase de lapte. Deficitul la toate speciile este foarte mare, dar în special la sectorul suin unde la acest moment suntem dependenți de importul de purcei pentru îngrășat;

– Stimularea fermelor cu efective de rase autohtone – am în vedere aici rasele autohtone de porc (mangalița, Bazna), oaie (Cap Negru de Teleorman, merinos de palas, tigaie ruginie, etc), rase capre (Albă de Banat, etc),

– Stimularea unităților de procesare tradițională aferente fermelor dar cu capacități de procesare medii – dar cu produse specifice și protejate, care să permită crearea de produse cu valoare mare adăugată. Se poate avea în vedere procesarea porcilor în mod tradițional, brânzeturi specifice, cu accent pe brânzeturi maturate care pot avea piață de export, altele.

– Stimularea sectoarelor cu oportunități de export de proximitate –gen porc, vită de carne, berbecuți, pui, etc. Numai la porc înregistrăm un deficit în balanța comercială de peste 700 milioane de euro.

SECTORUL DE CULTURĂ MARE

– Stimularea culturilor proteice – aici avem în vedere două direcții complementare:

  1. Dezvoltarea suprafețelor în special de soia, lucernă, mazăre de toamnă, leguminoase de nișă (năut, lupin, bob, etc)
  2. Dezvoltarea suprafețelor de producție fasole uscată pentru intern și export;
  3. Dezvoltarea capacităților de procesare soia pentru obținere de ulei și sroturi;
  4. Dezvoltarea capacităților de deshidratare a lucernei pentru intern sau export în țările arabe în special, dar și China;

– Stimularea culturilor semincere – România are tradiție și o poziție importantă pe piața producătorilor de sămânță și am în vedere cele de cereale păioase, floarea soarelui, porumb și soia. Dar pe lângă dezvoltarea sau stabilizarea acestora, trebuie să avemîn vedere dezvoltarea producerii de:

  1. Semințe de plante furajere, cu cerere foarte mare la export.
  2. Semințe de plante medicinale și aromatice;
  3. Dezvoltarea suparfețelor de floarea soarelui și porumb;

– Stimularea producției de culturi de nișă:

  1. Plante aromatice și medicinale, inclusiv în sistem ecologic;
  2. Plante în sistem ecologic – toată gama de cultură,
  3. Porumb pentru amidon;
  4. Floarea soarelui high oleică;
  5. Culturi pentru hrana păsărilor de companie – este nevoie de mei, dughie, floare de păsărele, etc.

UNELE CĂI DE IMPLEMENTARE A CONCEPTULUI DE DEZVOLTARE

ACORDAREA UNEI SUBVENȚII DE 50-75% PENTRU DOBANDĂ LA CREDITELE DE ACHIZITIE TERENURI AGRICOLE ȘI GARANȚII DE STAT DE PÂNĂ LA 50% DIN VALOAREA TERENULUI ACHIZIȚIONAT:

SCOP:

– stabilizarea fermelor mici și medii pentru a putea deveni bancabile, pentru a avea stabilitatea mijlocului de producție și de stimulare a investițiilor specifice agricole pentru creșterea valorii adăugate;

– accelerarea procesului de comasare a terenurilor prin stimularea cumpăratorilor potențiali în rândul fermelor mici;

– stimularea pariției de asocieri cooperatiste având clară posesia pământului.

MOD IMPLEMENTARE:

 Beneficiari:

a. fermele familiale comerciale;

b. fermele comerciale mici și medii;

c. în ambele cazuri de mai sus, se aplică dacă beneficiarul nu are deja în proprietate la momentul tranzacției mai mult de 100 ha de teren agricol;

d. subvenția nu se acordă persoanelor fizice;

e. subvenția se acordă doar beneficiarilor care își lucrează pământul achiziționat în mod direct pe o durată de 5 ani de la data achiziției;

– Subvenția de dobânda variaza in funcție de mărimea fermei;

– Beneficiarii nu sunt rezultantii unei diminuari a suprafetei exploatatiei in ultimii 2 ani cu mai mult de 15%, dacă limitele le depasesc pe cele ale pragurilor mentionate.

IMPACT BUGETAR = circa 15-20 milioane euro/anual la tranzactii de 100.000 ha care se încadrează în condiții

ACORDAREA UNEI SUBVENȚII DE 50-90% PENTRU DOBÂNDĂ LA CREDITELE DE CONSTRUIRE SERE SI SOLARII INCALZITE ȘI ACORDAREA DE GARANȚII DE STAT ÎN CUANTUM DE 50% DIN VALOAREA PROIECTULUI

SCOP:

– creșterea suprafețelor de producție în spații protejate cu 1000 ha minim în următorii 5 ani;

– securizarea producției mai ales în anotimpurile reci, pentru diversificarea ofertei autohtone către populație;

– reducerea importurilor de legume, plante medicinale și aromatice, dar crearea și de ofertă pentru export;

– beneficiarul va garanta cu % echivalent din investitia realizata garanția statului.

MOD IMPLEMENTARE:

– Beneficiari:

a. Fermele familiale comerciale;

b. Fermele comerciale

c. se poate acorda oricărui tip de ferma agricolă, indiferent de tipul activității;

d. suprafața minimă a unui proiect nou să fie de 1 ha, iar dacă este extindere de minim 0,5 ha;

e. se acordă pentru spații încălzite cu destinație legumicultură, floricultură, plante medicinale și aromatice, ameliorarea plantelor indiferent de natura lor, producerea de material săditor și plantare;

NOTA: se aplică și în cazul proiectelor finanțate parțial pe fonduri europene pentru partea de cofinantare a fermierului

IMPACT BUGETAR = la volum de 200 proiecte/anual x 1.000.000 euro/proiect = 8-12 milioane de euro valoare dobandă subvenționată/annual

ACORDAREA UNOR AJUTOARE DE STAT DE PÂNĂ LA 50% DIN VALOARE, PENTRU CONSTRUIREA DE INVESTIȚII NOI CU VALOARE MAI MARE DE 5 MILIOANE EURO/PROIECT

 SCOP:

– stimularea dezvoltării unor activități necesare dar pentru a crea impact și stabilitate sunt necesare investiții de volum mare, dar care necesită și efort investițional mare;

– astfel pot fi stimulate cooperativele care au materie primă, dar au nevoie de fonduri pentru a demara activități de producție cu amploare ridicată;

– se are în vedere compensarea sectoarelor unde ponderea concentrării producției este mare și pericolul de destabilizare a sectorului este mare sau poate deveni mare;

– investițiile realizate raman pe o durata de 5 ani de la punerea in functiune, gajate catre statul roman în pondere de 60% din valoarea investiției si devin proprietatea acestuia daca in aceasta perioada de timp beneficiarul intra in insolventa sau nu atinge minim 60% din capacitatea realizata de productie in termen de 3 ani de la receptie;

– bugetul planului propus mai sus ar fi de circa 400-500 milioane de lei în total, adică o alocare de circa 150 milioane euro/an, pentru a se putea finanța în următorii 5-6 ani.

MOD DE IMPLEMENTARE:

– Spații colectare, sortare și ambalare legume și fructe cu durată de inmagazinare mai mare de 4 luni pentru 50% din capacitate – minim 10 unități x minim 5 milioane euro/proiect – finațare 50% dar nu mai mult de 3 milioane de euro;

– Fabrici de procesare legume și fructe pentru realizarea de conserve și sucuri – minim 15 unități x minim 10 milioane euro/proiect – finanțare 50% dar nu mai mult de 8 milioane euro/proiect;

– Fabrici de aluaturi congelate, pentru pâine și patiserie – minim 10 unități x minim 15 milioane euro/proiect – finanțare 50% dar nu mai mult de 6 milioane euro/proiect;

– Mori de făină din grâu dur cu capacitate de minim 100 to/zi– minim 10 unități x minim 4 milioane euro/proiect – finanțare 50% dar nu mai mult de 2,5 milioane euro/proiect;

– Fabrici de paste făinoase din grâu dur cu capcitate de minim 50 to/zi – minim 10 unități x minim 10 milioane euro/proiect – finanțare 50% dar nu mai mult de 6 milioane euro/proiect;

– Fabrici de brânzeturi maturate și alte produse din lapte cu capacitate de minim 50 to branza/zi – minim 20 unități x minim 8 milioane euro/proiect – finanțare 50% dar nu mai mult de 5 milioane euro/proiect;

– Module de seră mai mari de 5 ha cu stație de biogas pentru cogenerare și energie electrică sau alte surse de energie regenerabilă – minim 20 unități x minim 10 milioane euro/proiect – finanțare 50% dar nu mai mult de 6 milioane euro/proiect.

– Fabrici de deshidratare lucernă – minim 10 unități x minim 10 milioane euro/proiect – finațare 50% dar nu mai mult de 6 milioane euro/proiect.

– Fabrică de procesare soia – minim 5 unități x minim 10 milioane euro/proiect – finațare 50% dar nu mai mult de 6 milioane euro/proiect.

– Fabrici de nutrețuri combinate – minim 10 unități x minim 10 milioane euro/proiect – finațare 50% dar nu mai mult de 6 milioane euro/proiect.

– Ferme de reproducție purcei – minim 15 unități x minim 6 milioane euro/proiect – finațare 50% dar nu mai mult de 3,5 milioane euro/proiect.

IMPACT BUGETAR TOTAL CIRCA 500 -600 MILIOANE EURO ÎN URMĂTORII 4 ANI

ALOCARE ANUALĂ A CIRCA 125 – 150 MILIOANE EURO PENTRU FINALIZARE IMPLEMENTARE ÎN MAXIM 6-7 ANIl

DEZVOLTAREA SUPRAFEŢELOR DE CULTURI PROTEICE

REGLEMENTAREA CADRULUI PENTRU STIMULAREA DEZVOLTĂRII SUPRAFEŢELOR DE CULTURI PROTEICE, prin care se urmareste acordarea de subvenţii mărite faţă de situația actuală şi fără condiţionări privind destinaţia producţiei, cu luarea în considerare a tuturor speciilor de leguminoase.

Ca obiective de atins ar trebui să se aibe în vedere la modul următor:

– 20 % din suprafața arabilă să fie acoperită anual cu plante leguminoase, perene sau anuale;

– Necesarul de sroturi proteice de soia să fie asigurat din producția internă în condițiile revigorării zootehniei, mai ales a sectorului suin;

– Să putem exporta anual minim 500.000 to de granule de lucernă deshidratate, pe lângă asigurarea consumului intern;

– Asigurarea necesarului de leguminoase boabe pentru consum uman din producție proprie, mai ales fasole, năut, linte;

IMPACT BUGETAR (INCLUSIV PLĂȚI DIRECTE FONDURI EUROPENE) SUPRAFETE ESTIMATE 2.000.000 ha x 200 euro/ha medie = 400 milioane euro anual

ALTE MĂSURI SUPORT PENTRU DEZVOLTAREA SECTORULUI AGRICOL ÎN ROMÂNIA

REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE PENTRU A AJUTA DEZVOLTAREA SECTORULUI AGRICOL – dintre acestea trebuiesc avute în vedere ca primă urgență a fi introduse următoarele:

– Realizarea unei rețea vamale de laboratoare fitosanitare pentru controlul importurilor de legume extracomunitare si a celor comunitare în baza unor standarde naționale adoptate – acestea trebuiesc dotate pentru a face fața verificării trasabilității și a calității tuturor importurilor de legume, dar nu numai (se poate aplica și la produse din lapte, carne, mezeluri, etc.

IMPLEMENTARE CONCEPT DE DURABILITATE SECTOR AGRICOL

OBIECTIVE PRIVIND IMPLEMENTAREA DURABILITĂȚII ÎN SECTORUL AGRICOL

Obiectivele care cred că ar trebui avute în vedere sunt legate de noile provocări din politică agricolă comună care stă să se nască în perioada imediat următoare. Dar din cele cunoscute până acum trebuie să avem în vedere căteva aspecte mai importante:

– Reducerea aplicării de îngrăsăminte chimice;

– Reducerea aplicării de pesticide;

– Reducerea emisiilor cu efect de gaze de seră (GES);

Ca și propuneri de modalități de îndeplinire a acestor cerințe aș propune a fi avute în vedere, fără a fi exclusive, următoarele măsuri:

a. Reducerea aplicării de îngrășăminte chimice:

– Creșterea suprafețelor de culturi leguminoase, în special cele perene cum ar fi lucernă, trifoi, sparcetă în zonele cu zootehnie, dar și în zonele unde s-ar înființa fabrici de deshidratare și realizare de granule;

– Creșterea suprafețelor de leguminoase boabe, în special pe culturile de soia și mazăre de toamnă;

– Stimularea zootehniei, în special creșterea rumegătoarelor poate avea o influență benefică;

– Acordarea de bonificații pentru reducerea intensivizării tehnologiilor agricole;

b. Reducerea aplicării de pesticide:

– Realizarea pe cât posibil a unei singure treceri pentru tot spectrul de buruieni;

– Măsuri agrotehnice pentru eliminarea anumitor tipuri de buruieni problemă;

– Măsuri agrotehnice de combatere a buruienilor, bolilor și dăunătorilor;

– Introducerea de noi tehnologii de aplicare a tratamentelor chimice cu reducerea cantităților de aplicare – mașini cu fotocelulă, introducerea peste tot de ghidaje GPS, etc;

– Creșterea suprafețelor cu agricultură ecologică;

c. Reducerea emisiilor de GES

– Introducerea unui procent de culturi perene în structura exploatațiilor;

– Stimularea tehnologiilor cu reduceri de consum de motorină;

– Reducerea parcului de tractoare și combine vechi;

– Asigurarea consumului energetic al fermei din instalații verzi, eoliene sau solare;

– Introducerea covoarelor vegetale de acoperire permanentă a terenului agricol între două culturi;

– Stimularea înființării de perdele forestiere.

UNELE CĂI DE IMPLEMENTARE A CONCEPTULUI DE DURABILITATE

În vederea realizării unei implementări a conceptului de durabilitate a agriculturii, trebuiesc avute în vedere stimularea unor măsuri considerate benefice pentru agricultură și populație.

Aici trebuie să avem în vedere măsuri pentru dezvoltarea suprafețelor de agricultură ecologică, a măsurilor de conservare și ameliorare a solului, măsuri de reducere a cantităților de pesticide și de control și certificare a reziduurilor de pesticide.

FINANTAREA DIN FONDURI EUROPENE/ BUGET NAȚIONAL A REALIZĂRII INDEPENDENȚEI ENERGETICE A FERMELOR

Obiective:

– Reducerea consumului de combustibili fosili la nivelul fermelor cu suprafețe mai mari de 100 ha – potențial existent circa 13.000 ferme

Mod implementare:

– realizarea de programe de instalare de panouri fotovoltaice pe acoperișurile clădirilor fermelor agricole;

– realizarea de instalații de realizare a biogazului cu destinație de încălzire și producere de energie electrică;

– realizarea de instalații eoliene de producere a energiei electrice, sau din alte surse regenerabile

FINANȚAREA DIN FONDURI EUROPENE/BUGET NAȚIONAL A INVESTIȚIILOR ÎN TEHNOLOGII AGRICOLE DURABILE ȘI CONSERVATIVE

Obiective:

– Reducerea amprentei de carbon, prin practici conservative – impactul este estimat a fi necesar a se aplica pe circa 25% din terenul arabil al țării, adică circa 2,5-3 milioane de ha;

– Reducerea amprentei de carbon prin înființarea de livezi și plantații viticole pe terenuri improprii altor destinații;

– Reducerea amprentei de carbon prin adaptarae tehnologiilor de la plantațiile de pomi și vie, astfel încât să fie pozitive;

– Alte măsuri de protecție a solurilor agricole în fața distrugerilor structurale, texturii, deșertificării, etc.

– Stimularea fertilizărilor organice sau prin cultivarea de leguminoase;

Mod de implementarea:

– Finanțarea de echipamente cu rol de conservare a solurilor – gen scarificatoare, subsoliere, utilaje de pregătit terenul fără întoarcerea brazdei, semănători de semănat în miriște;

– Echipamente de prășit, inclusiv pentru fermele ecologice;

– Realizarea unui program ,,RABLA” pentru înlocuirea tractoarelor și a combinelor vechi cu motoare cu normă de poluare foarte mare – acordare de vouchere;

– subvenționarea culturilor perene, pentru înființarea de pășuni, fânețe, lucerniere sau alte suprafețe cu leguminoase perene;

– subvenționarea culturilor folosite ca strat vegetal între două culturi principale;

– subvenționarea fermelor care reduc cantitățile de îngrășăminte chimice sub anumite limite stabilite prin norme ale MADR și prin introducerea culturilor proteice în rotații scurte de maxim 3 ani;

– subvenționarea suprafețelor unde se înființează perdele forestiere cu durată medie și lungă de exploatare

FINANȚAREA DIN FONDURI EUROPENE/BUGET NAȚIONAL A INVESTIȚIILOR ÎN AMENAJĂRI AGRICOLE DURABILE ȘI CONSERVATIVE

Obiective:

– Reducerea impactului de deșertificare prin amenajări de ecosisteme de protecție;

– Folosirea terenurilor degradate pentru înființarea de plantații pomicole sau viticole;

– Reducerea amprentei de carbon globală;

Mod de implementare:

– subvenționarea suprafețelor de iazuri și lacuri artificiale, cu rol de realizare de ecosisteme acvatice, producere de produse piscicole și realizare sisteme de irigații aferente fermelor agricole;

– subvenționarea viilor și livezilor existente pentru bilanț pozitiv de carbon;

– finanțarea de vii și livezi (inclusiv plantații arbuști fructiferi) pe terenuri degradate, terenuri improprii altor exploatări sau terenuri ocupate anterior de plantații;

– finanțarea achizitiilor de utilaje pentru fermele de producție ecologice;

FINANȚAREA DIN FONDURI EUROPENE/ BUGETUL NAȚIONAL A FERMELOR ECOLOGICE SAU CARE PRODUC PRODUSE AGRICOLE FĂRĂ REZIDUURI PESTICIDE CERTIFICATE

Obiectiv:

– reducerea cantităților de pesticide aplicate produselor agricole;

– stabilirea unui sistem de control al reziduurilor chimice din produsele agricole;

– producerea de produse agricole fără aplicarea de produse chimice,

Mod de implementare:

– subvenționarea fermelor de producție ecologice;

– finanțarea programelor de promovare a produselor ecologice sau a celor libere de reziduuri pesticide;

– finanțarea realizării de laboratoare de testare a calității solurilor, a calității produselor agricole privind pesticidele și îngrășămintele;

FINANȚAREA DIN FONDURI EUROPENE/BUGETUL NAȚIONAL A MODULELOR DE FERMĂ DE 50-100 HA IRIGATE DIN ACUMULĂRI ARTIFICIALE/PUȚURI DE ADÂNCIME

Obiective:

– Creșterea suprafețelor irigate cu rol de securitate alimentară:

– Securizarea veniturilor câtor mai mulți fermieri;

Mod de implementare:

– Realizarea de module de irigare de 50-100 ha din ape de suprafață sau puțuri forate;

– Dezvoltarea unor sisteme de irigații bazate pe aducțiunea apei pe albiile existente ale râurilor;

– Finațarea de module de irigații pentru micii fermieri – tambur plus motopompă;

FINANȚAREA DIN FONDURI EUROPENE /BUGETUL NAȚIONAL A MODULELOR DE DOTARE CU UTILAJE PENTRU ASOCIERI MAI MARI DE 20 HA TEREN ARABIL ȘI MAI MICI DE 200 HA

Obiective:

– Creșterea performanțelor tehno,ogice petru asocierile micilor fermieri;

– Securizarea veniturilor câtor mai mulți fermieri;

Mod de implementare:

– Realizarea de module de utilaje strict necesare a lucra terenurile agricole pentru suprafețe mici de cultură vegetală sau zootehnie.

Autor: Dr. Ing. Ștefan Gheorghiță

Sursa: https://agrimanet.ro/

Petrică

Sunt nascut in 1991 :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *